Mihai Eminescu – Unda Spumă
Unda spumă, vântul treceCu suflarea-i recePeste marea ce suspinăTristă, dar senină.Cum nu-s vântul ce aleargăPe oglinda largă,Luciul apei de-l încruntăCu undă măruntă?Căci aș trece suvenireBlândă de iubire,Peste-o mare de misteruriCe cuprinde ceruri.Printre visele amareA copilei careO ador, o cânt cum cântăHarfa pe o sfântă.