umbra camerelor

Sunt camere de-acelea ce sunt plineDe noi, şi-n care sufletele noastreSe-mprăştie tăcute şi senineŞi se deschid ca florile prin glastreÎn mijlocul tăcerii lor depline.În draperia mobilelor greleDe pulberea nostalgicelor vise,Şi-n galbenul masivelor perdeleDe-a pururea uşor întredeschise,Ne risipim ca nişte vechi dantele.De-aici, al nostru suflet, când se-adunăSe furişează pentru-ntâia oarăPrin draperii, discret, şi se-mpreunăÎn leneşele nopţi … Citește mai mult