ultimul gand

Daniel Vişan-Dimitriu – Ultimul Gând

de

Se-agită-n furtuna ce fruntea-i înclinăSpre apele reci, spre vârtejul sălbaticCe-aleargă, bezmetic, prin albia plinăȘi mușcă pământul.E iadul acvatic. Privește spre cer și adună putereÎn scurtele clipe când vântul o iartă,Nici timp nu mai are să simtă durereCând crengile-s rupte.Credința-i deșartă. Își simte, de-acum rădăcinile-n apăȘi știe că-i vremea, nu poate să scape,Căci vântul o bate, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Șoaptele Ultimului Gând

de

Nedumerit, la poarta veșniciei,Nu-nțelegea cum timpul s-a opritȘi nici înscăunarea acalmieiPrin gânduri ce păreau c-au adormit.Ce s-a-ntâmplat? – erau ca o tornadăIvită-n înserarea minții lui,Erau ca-nvolburarea din cascadăȘi nu mai sunt. Nici vuietul ei nu-i.Aude, vag, în jungla de tăcere,Un vaier slab, al ultimului gând,Purtând în el tristețe și durere;Îl caută și îl întreabă, blând:.– … Citește mai mult