ultima rugă

Era copac odată și-a căzutCând vijelii pornite din seninL-au doborât, scutindu-l de un chinCe-n seva lui creștea și-ar fi crescutAtât cât să-l cuprindă pe deplin.Nu mai avea putere-n trunchiul său,Iar frunzele, pe ramuri, sufereauSimțindu-i gânduri care le dureau,Căci el știa că le va fi călăuȘi nu acel pe care îl știau.Nimic în jur să-i vină-n … Citește mai mult