Laurentiu Radoi – Ultima Poartă
Priveam ploaia prin fereastrăȘi plângând, gândeam la tine,Amintindu-mi mult mai bineDe adolescența noastră.Jucau fulgere în zareTunând surd a nebunie,Aducând în lumea viePentru mine, o chemare.Se scurgeau pe geamuri stropiiCa o lacrimă sărată.Eu, privind prin sticla matăȚi-am uitat sărutul, ochii.Cădea ploaia îndesităPeste-a mea privire moartă,Închizând ultima poartă,Amintirea ta, iubită.