Ivan Bunin – Ultima Năframă
Cenușie năframă, aură peste umeri,Tremurând de sfială cum strune-mblânzești,De ce zbori printre oameni, amarnic să suferi,Și de parcă în mine tânjești?După geam e lumină și veșnic noroi,Călduroase trec zilele-n trupuri de pomi,Du-te-n zări de argint și-n desișuri de foiPe o roșie pernă s-adormi.Nu ți-i dat să cunoști omenescul păcat,Că demult e pustiu în zăvoi,Că-n curând … Citește mai mult