Rămâi să ne-omorâm tristețea
Și setea fără alinare
Din vinul negru de la hanul
Din calea umbrelor amare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurat
E făurit din taină sfântă
Din taina unui trup de fată.

L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina trupului de fată
Frumos și cald ca trupul tău.

Îmiresmează-te, frumoaso,
Ca un altar cu mirodenii
Cât zarea-i plină de albastru
Cât lumea-i plină de vedenii.

Atât cât drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii.

Iubește-mă acum, căci anii
Pe năzuinți or pune frâuri
Și zilele vieții noastre
Se scurg ca undele pe râuri.

Și trupul tău care-mi este astăzi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri.

Rămâi să-nmormântăm tristețea
Și setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.

Știi tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfântă,
Din taina unui trup de fată?

L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată
Frumos și cald ca trupul tău.

Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii,
Cât zarea-i plină de albastru
Și lumea plină-i de vedenii.

Și-atât cât drumurile vieții
Mai au pe margini bucurii,
Căci mâine în zadar vei bate
La porți de suflete pustii.

Iubește-mă acum căci anii
Nebănuiți vor pune frâu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe râu.

Ca mâine-om putrezi-n morminte,
Uitați, nepomeniți de nimeni,
Ca mâine vor veni olarii
Să fure lut din țintirime.

Iar trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri.