Edgar Allan Poe – Ulalume

O baladă.Cerurile erau sure și aspre;Frunzele erau crispate și seci;Frunzele erau istovite și reci;Era noapte-n pierdutul Octombrie,Al anului acela pierdut în veci;Pe aproape de sumbrul lac Auber,În inima cețoasei țări Weir;Era jos lângă mlaștina Auber,În pădurea gulzilor – Weir.Odată, acolo, printr-o alee titanică,De chiparoși, rătăceam cu-al meu Suflet,De chiparoși, cu Psyche, al meu Suflet.Îmi era … Citește mai mult