Daniel Vişan-Dimitriu – Tusea și Junghiul
Un junghi se-ndrăgostise de o tuseȘi o iubea, măi frate, nu ca pe-aiaDe l-a vrăjit – c-aproape și trecuse –Dar a avut noroc. Un car. Cu droaia.Că ea, o ascuțită de durere,De și-o luase, cum să zic, în cap,Credea, pe lângă ea, că-i o plăcereUn junghi, acolo, până-i dai un hap.Dar știți cum e, în … Citește mai mult