tulburare psihica – Versuri.pro

Dragos - Obsedatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Şi par foarte calm, ca un chimical
Nu rănesc şi nu privesc pe nimeni, momentan.
Stau la colţ de stradă camuflat într-un ţăran,
Inofensiv, c-o privire serioasă de cetăţean.
Au trecut 22 de minute, trec fete multe,
Agitate cu priviri ce ţi-ar spune: te-aş fute!
Pe mărunte, nu-mi plac tarfele, ţi-am mai spus.
Nu opun rezistenţă, deci nu au esenţă.
Calculez şi privesc tot de la cap, la coadă,
Nu am cum să greşesc, am experienţă-n pradă.
Trece globul, în spate apare timidă o fată,
Albă ca p****, dulce ca o ciocolată.
Îmbrăcată decent cu o geantă pe umăr,
Nişte caiete-n mână, pare că la şcoală-i bună.
Înnebunesc, şi ochii mei injectaţi,
Însetaţi, fixaţi, parcă îmi spun: atacă!
Şi pornesc înţepat, o urmăresc şi treptat,
Mă mai opresc, mai salut, să nu par inculpat.
A călcat greşit, a intrat în sus sfârşit,
Pe o stradă-ntunecată o aşteaptă un sfârşit.
Sunt ameţit, drogat, obsedat sexual,
Fixat pe fete virgine, nu prezint individual.
Şi cum spuneam…
A venit momentul să atac.
Înnebunesc la cap, mă transform într-un mutant.
Şi o lovesc disperat, şi o trântesc de asfalt,
A leşinat, şi-ncepe să-i curgă sânge din cap.
M-am oprit uşurat, am urinat în copac,
Viaţa ei s-a-ntunecat, şi-a pierdut conştiinţa instant.
După un timp se trezeşte, fata mea, lumină!
E legată la mâini şi o linişte deplină.
E o plăcere să priveşti o persoană feminină,
Leşinată, plină de sânge şi fără vină.
O privesc în ochi adânc, ea mă priveşte plângând.
Încearcă să îmi spună să o las în pace.
Încep să râd…
Îmi prepar un joint calm, nu o bag în seamă,
Începe să se zbată, îi dau un pumn şi o las lată.
Şi fumez şi bag, şi trag pe nas toxicoman,
Încep să văd o culoare albăstruie pe tavan.
Iau un cuţit ascuţit, am ameţit, ea a amuţit, a amorţit,
Mă întind spre ea uşor s-o prind.
O sărut pe frunte, tremură, nu ştie ce-am în minte,
O dezbrac, atât de şocată încât mi se opune.
O dezbrac, o [???], o calc, plânge-n hohote,
Începe să îmi placă, sigur o să scoată zgomote!
Îmi încep treaba, şi mă simt atât de bine,
Ea în braţele mele plângând, simt că-mi aparţine.
Mă opresc.
Dintr-o dată vreau mai multă suferinţă,
Vreau să simtă şi durere fizică, nu numai psihică.
O iau uşor şi-i retez degetul mic de la picior,
Începe să urle, dar îi bag în gură un prosop.
Şi continui relaxat, sângerează-ngrozitor,
O bag în panică, intimidare, n-o omor… încă
Nu m-am terminat şi continui aşa
Câteva zeci de minute, dar mă termin pe ea.
Şi mă agit dintr-o dată, o energie ciudată,
O strâng cu mâinile de gât şi-o-ntreb: mai vrei o dată?
Mă priveşte speriată, dă din cap, spune: nu!
Am turbat!
Încep să tremur, am mâncat numai nu.
O iau de păr, şi-o lovesc, şi-o trântesc, şi-o strivesc
Ea e moartă…
Salut, obsedatul mă numesc.

Dragos Leasa - Obsedatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și par foarte calm, ca un chimical
Nu rănesc și nu privesc pe nimeni, momentan.
Stau la colț de stradă camuflat într-un țăran,
Inofensiv, c-o privire serioasă de cetățean.
Au trecut 22 de minute, trec fete multe,
Agitate cu priviri ce ți-ar spune: te-aș fute!
Pe mărunte, nu-mi plac tarfele, ți-am mai spus.
Nu opun rezistență, deci nu au esență.
Calculez și privesc tot de la cap, la coadă,
Nu am cum să greșesc, am experiență-n pradă.
Trece globul, în spate apare timidă o fată,
Albă ca [cenzurat], dulce ca o ciocolată.
Îmbrăcată decent cu o geantă pe umăr,
Niște caiete-n mână, pare că la școală-i bună.
Înnebunesc, și ochii mei injectați,
Însetați, fixați, parcă îmi spun: atacă!
Și pornesc înțepat, o urmăresc și treptat,
Mă mai opresc, mai salut, să nu par inculpat.
A călcat greșit, a intrat în sus sfârșit,
Pe o stradă-ntunecată o așteaptă un sfârșit.
Sunt amețit, drogat, obsedat sexual,
Fixat pe fete virgine, nu prezint individual.
Și cum spuneam…
A venit momentul să atac.
Înnebunesc la cap, mă transform într-un mutant.
Și o lovesc disperat, și o trântesc de asfalt,
A leșinat, și-ncepe să-i curgă sânge din cap.
M-am oprit ușurat, am urinat în copac,
Viața ei s-a-ntunecat, și-a pierdut conștiința instant.
După un timp se trezește, fata mea, lumină!
E legată la mâini și o liniște deplină.
E o plăcere să privești o persoană feminină,
Leșinată, plină de sânge și fără vină.
O privesc în ochi adânc, ea mă privește plângând.
Încearcă să îmi spună să o las în pace.
Încep să râd…
Îmi prepar un joint calm, nu o bag în seamă,
Începe să se zbată, îi dau un pumn și o las lată.
Și fumez și bag, și trag pe nas, toxicoman,
Încep să văd o culoare albăstruie pe tavan.
Iau un cuțit ascuțit, am amețit, ea a amuțit, a amorțit,
Mă întind spre ea ușor s-o prind.
O sărut pe frunte, tremură, nu știe ce-am în minte,
O dezbrac, atât de șocată încât mi se opune.
O dezbrac, o [cenzurat], o calc, plânge-n hohote,
Începe să îmi placă, sigur o să scoată zgomote!
Îmi încep treaba, și mă simt atât de bine,
Ea în brațele mele plângând, simt că-mi aparține.
Mă opresc.
Dintr-o dată vreau mai multă suferință,
Vreau să simtă și durere fizică, nu numai psihică.
O iau ușor și-i retez degetul mic de la picior,
Începe să urle, dar îi bag în gură un prosop.
Și continui relaxat, sângerează-ngrozitor,
O bag în panică, intimidare, n-o omor… încă.
Nu m-am terminat și continui așa,
Câteva zeci de minute, dar mă termin pe ea.
Și mă agit dintr-o dată, o energie ciudată,
O strâng cu mâinile de gât și-o-ntreb: mai vrei o dată?
Mă privește speriată, dă din cap, spune: nu!
Am turbat!
Încep să tremur, am mâncat numai nu.
O iau de păr, și-o lovesc, și-o trântesc, și-o strivesc,
Ea e moartă…
Salut, obsedatul mă numesc.

Giemsi - Tulburare Psihică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu vreau cât să-mi ajungă, vreau atât cât să nu cer,
Cât să difer de ceilalţi, să nu disper,
În mintea mea apar prea multe, ca pe afişier,
Şi-ncep să îmi fac griji, devin tot mai sever,
Adorm prea des cu gândul că viaţa e grea,
Stresul pune stăpânire pe mine, nu pot scăpa,
Mă trezesc zicând că toate-s imposibile,
Că întâlnesc tot mai puţine persoane credibile..
Analizez prea profund fiecare detaliu,
Şi-am mii de ipoteze, de-aia mă pierd în scenariu,
Avem o minte prea limitată, ca un acvariu,
Că renunţăm la toate doar s-avem mare salariu..
O minte relaxată sigur va găsi soluţii,
Şi câte-ascund în suflet, nu vor ştii nici cunoscuţii..
E greu s-aleg cuvinte care să exprime starea,
Pe care-o creează beat-ul ascultându-i chemarea.
Sunt cuprins de depresii şi anxietate,
Şi nu ştiu cum să scap de teamă şi timiditate,
Încep să cred că suntem fiinţe ciudate,
Ne comportăm urât cu persoanele apropiate..
Atunci când ne oferă sentimente sincere,
Tratăm cu indiferenţă pân’ la contrazicere,
Nu pot să obţin ceva decât dacă pierd altceva,
Şi ştiu asta pentru c-am trăit-o pe pielea mea,
Am să retrăiesc momente, ca să regândesc alegeri,
Să rezolv probleme, dar nu pe alea din culegeri,
Cum să-l înţeleg pe altul? Eu nu mă-nţeleg pe mine..
Şi cum să fug de pericol? Că nici nu ştiu de unde vine..
Vei urma o strategie chiar de şti că n-o să meargă,
Decizia ta-i un scut pe care nimeni n-o să-l spargă,
Deci, nu sta, aleargă! Fă-l cât mai rezistent,
Motivează-te singur la modul cel mai insistent,
Ştii că nimeni n-o va face, deci fă-o singur,
Niciunul nu ţi-e prieten, dar toţi pretind.. desigur,
Că ţi-ar fi alături, te-ar ajuta oricând,
Dar lucrurile astea sigur nu-s la ei în gând,
Aşa e omul.. Trădează încrederea,
Asta-i menirea lui, în caz că nu ştii deja,
Inocent încă de mic, apelează la şantaj,
Pe tot parcursul vieţii o să tot prindă curaj,
Încearcă şi încearcă până vede că nu-i merge,
Ura prinde contur iar bunătatea se şterge,
Transformările sunt deja evidente,
E ca o păpuşă VooDoo, lipsită de sentimente..
Ai să te risipeşti precum vântul care adie..
Că nu vrei să faci nimic dar să primeşti ca prin magie..
Crezi că dacă mă critici eu mă sperii şi-o las baltă?
N-o mai arde macho man, chiar dacă aşa se poartă,
Îmi dau seama cu uşurinţă când ascunzi o stare,
Pentru că-s diferit, nu la fel ca fiecare,
Sculptez în cuvinte, gândirea mea-i o daltă,
O unealtă cu care transform discursu-n artă!
Mă încred în tine că poţi să treci peste,
Iar peste ani totul va rămâne o poveste..
Eu ştiu când te doare, ce te doare, de ce doare,
De-aia scriu în continuare, ca să dau vieţii culoare..