trupuri – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - În Curs de Frumos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se scaldă lumea-n frumuseţe
De chipuri, trupuri efilate,
De-o rasă-n pic de tinereţe,
Sublimă, ca o sanctitate.
E plin văzduhul, fermecat
De mlădieri de coapse lungi,
De-obraji cu buze de-nrămat,
De ochi încoloraţi, prelungi.
Răsfiră adieri de vânt
În degete fine de zâne,
Se pogorând cer pe pământ
Printre cosiţe-n lungi cunune.
Se prinde iris cerc de sfoară
Pe mijloc strâmt, cu bust de rază
Şi se aşează-n şold-vioară,
Rotund, pe-o liră stând să cază.
E gâtul şip pe-un umerar
Firav, cu-amestec de vigoare
Să ţină cupe de nectar,
Să crească din boboc iar floare.
Şi pasu-i gambă cum picur
Între văzduh şi vis de-abis,
În mers candid, fugar de licur,
La întâlnirea ce-a promis.
Şi lângă toate-i talismanul;
Un fir de aur fin pe gleznă,
Pe-un toc în punct, ţinând pocalul
De sângele-n rubin, miresmă.
Nu ştiu de duh umple cleştar
În fir-şuvoi, suflet la fel,
Nici minte câtă este dar,
Nici cugetul cât e fidel?..
.. Doar că pereche i-e străjer
De val, în canion de fibră,
De braţ învârcolat de fier,
De minte-vifor, fapte-avidă..
.. E-un pic de stal, de duritate
Să ţină-mbrăţişat subtilul,
Plăpânda de feminitate..
E vaza florii.. E masculinul!.

Ioan Silvan - Evidența Divină din Trupuri, Mărturie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Evidența divină din trupuri, mărturie.
De mila trupurilor, lacrimi sparte, ochii
ar da privirilor
când ar vedea cât Dumnezeu conținem;
nu ne-ar putea trata de subterfugii
maladia uitării
fără deplina profunzime.
Din cer, divin noastră existență
lacrimă plânsă a fost,
de-un ochi deschis precum lumina
prin care am căzut în ape
simțind nevoia începutului s-adape
țărâna cu înviere.
Atuncea s-a născut întâia moarte.
Și-ntâia Viață, tot atunci,
cu Terra s-a unit și-o cununie
se întinde azi
peste misteriosul nostru aliaj,
din care ne-am ales și noi, cu un vag dresaj!

Ion Caraion - Sacru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trupuri închise c-un fermoar
sau câte doi trei nasturi de-a lungul
vertebrelor
Aerul dintre nuduri albăstrui pal
două femei cu spatele una la alta
goale
doar părul descântă și bocește
în pletele lor.
Totul e ascundere

Nichita Stănescu - Recele Echilibru Al Stelelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Recele echilibru al stelelor.
Vor veni timpuri minunate
când echilibru rece al stelelor
se va rupe, şi când
șirurile celor care au fost
se vor uni cu cei care sunt.
Omul, o, câte trupuri a avut
și în câte trupuri încă se va
încerca să mai fie!
Omul! de câte trupuri are nevoie
ca să se poată hrăni până la capăt
din sfera aceasta instabilă!
Vom mânca până la urmă
tot pământul acesta albastru.
Îl vom roade, îl vom roade.
Îi vom azvârli capul și oasele
iar Omul, Omul nesătul,
cu un miliard de trupuri
va începe să roadă flămând
recele echilibru al stelelor.