trup abandonat – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Abandonare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Își retrăgea tăcerile în tihna
Pe care-o regăsea în loc de vis,
Departe de alți ochi și interzis
Acelor ce i-ar tulbura odihna.
Căci sufletului său, deprins să zboare
Mai sus de sensul legii omenești,
Îi inventase aripi îngerești
Ce îi creșteau doar prin abandonare.
Se lepăda de trup ca de o haină
Pe care-o mai lua când, înapoi
Din zborul prin tărâmurile noi,
Se întorcea, purtând o nouă taină.
Dar, într-o zi, atât s-a-ndepărtat,
Încât la haina lui n-a revenit,
Iar cei ce, dup-o vreme, l-au găsit,
Au înțeles că-i trup abandonat.

Ana Blandiana - Trup Amar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Miros de trup abandonat de suflet
Sub soarele nerușinat,
Miros de trup pe care
Carnea crește,
În care sângele bolborosește
Și, într-un fel de harnică furtună,
Celula cu celulă se-mpreună
Nu te-apropia, nu mă atinge,
Amar mi-e trupul și otrăvitor,
Cu soarele prelins la subsuori,
Cu fluturi beți de mine, răscoliți
Din larve sfărâmate de dorinți
Pe care nu pot să le-ncapă.
Fugi! De brațele profanatoarei cruci
În care, fericită, mă urăsc.
Nu-mi respira miasma-mbătătoare,
Când sufletul mă părăsește-n soare
Ca să te prind și să te răstignesc.