tropote

Mureau încet, fără curaj,Şi trişti, şi scunzi,Că nici triajNu mai era în urma lorŞi niciun tren,Şi nicio gară prinsă-n sternSă-i mute parcă din blestem.Şi n-aveau cuiSă-i plângă dorulNimănui.Mureau încet,Nici nu ştiauCă înşişi fiii lor erauAi lor şi parc-ai orşicui,Pribegi pe zimţii cerului.Veni o zi urcând în timpCu ceterele peste grind,Aveau acum arginţi destui,Dar parcă totuşi … Citește mai mult