tristetea lunii

E seară şi luna visează în tihnăPrecum o frumoasă pe perne întinsă,Ce mângâie tandru, în clipe de-odihnă,A sânilor formă cu mâna-i distinsă.Pe dosul cascadei de fină mătaseMurind, în leşinuri adânci, funerare,Îşi plimbă privirea pe vise lăptoaseCe urcă-n azur ca o gingaşă floare.Şi când pe Pământ, în langoarea-i nespusă,Ea lasă să-i cadă o lacrimă-ascunsă,Un pios de … Citește mai mult