Dan Botta – Tristețe
Ce tristă e-ntre vechii braziPrivirea ta senină,Ce tristă e grădina azi,Deși de flori e plină!Ce trist răsare chipul blândAl dragostelor mele,Și ce tristețe pe pământ,Deși-s atâtea stele!
Versuri corectate și adnotate
Ce tristă e-ntre vechii braziPrivirea ta senină,Ce tristă e grădina azi,Deși de flori e plină!Ce trist răsare chipul blândAl dragostelor mele,Și ce tristețe pe pământ,Deși-s atâtea stele!
Ești tristă ca și vremea de afară,cu lacrimi reci alunecând din norinehotărâți și ei, de multe ori,ca ochii tăi, ce azi se-ntunecară.Oftezi ca-n răbufnirile de vânturice poartă înspre zări suspinul mutal celor ce nicicând nu au avutspre o iubire sau frumos, avânturi.În ritmuri scurte pieptul îți tresaltăca marmura cioplită de o daltăce-o nemurire rece-ar vrea … Citește mai mult