Tristan Tzara – Tristețea Cosmică

IÎn sămânța de crinite-am înmormântat seninne-am iubit în clopotnițe vechianii se destramăca dantele vechi.Te caut pretutindeni, Doamnedar tu știi că-i prea puținte-am înmormântat în noiembriecând se duceau școlărițele la prânzn-au știut că erai în căruțăca ar fi plâns.Cum se rostogolesc stavilarele învinsea doborât durere în părințide hârtie, carnea ta bătrânăcum să fie? – galbenă și … Citește mai mult

Radu Gyr – Tristețe Cosmică

Dorm mările și asprele faleze.Nu-i nicăieri o rană să se vadă,dar o durere rece de zăpadăs-a-ntins peste genuni să scânteieze.Și parcă lacrimi mari încep să cadăși parcă toate lumile sunt trezeși sferele pornesc să sângerezeîn liniștea vibrândă ca o spadă.Abisul, timpul, marele-ntunericse scoală-ncet în vechea lor treimeși bat în pulsul miezului generic.Și tot mai pur, … Citește mai mult