triptic – Versuri.pro

Miron Radu Paraschivescu - Tripticul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Coboară-ți tripticul de pe raft!
Ignoranța stă cu mâinile-n șold,
țipă din vârful patului de casnică-gospodină
că știe,
că lumea e strâmbă fiindcă i-a zis vecina,
și dacă nu-i așa, ce mai contează?
Cuvintele se îndoaie sub greutatea certitudinii.
Prostia vine cu zâmbetul lat,
purtând un tricou pe care scrie „Am o dreptate de fier!”,
se uită cruciș la argumente
și urlă că alfabetul e o conspirație,
că gândirea e o boală ce trebuie stârpită.
Îi e frică de adevăr
cum îi e diavolului de tămâie,
dar îți predă viața cu câteva
vorbe scrise pe garduri
de vagabonzi.
Minciuna? Ah, ea e cea mai șireată,
se îmbracă în rochii, poartă cercei cu perlă,
are vocabular bogat și privire blândă.
Se plimbă liberă,
cu aerul unui bătrân învățat,
spune ce-ar vrea să audă, dar nimic din ce e.
Și uite-așa stau ele, ca într-un triptic strâmb,
unde cunoașterea e suspectă,
inteligența e elitistă,
iar adevărul… o glumă proastă.

Constanţa Buzea - Triptic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I
Norocul tău în resemnare,
că nu te naști de două ori.
Paloarea umbrei migratoare
Spuneai că vine de la mori.
Odihna ta, în versul strâns
Ca moartea ocrotind pe criști
În ochii părăsiți de plâns
Și de părerea că exiști.

II
Se va-ntâmpla târziu un foc
Pe care apele-l vor stinge-n
Neliniștea acestui loc,
Și vom pluti printre funingeni,
Și nici atunci nu ne vom pierde,
Străini cum ne-am născut, și orbi,
Vom sta închiși în iarna verde
Cu nervii asurziți de corbi.

III
Printre răniți suferitori
Vânați de vrednicii lor sorți,
Te uiți la clipe ca la nori
Și ca la duhul celor morți.
În cerul lacrimei răsfrânt
Crezi ca soldatul fără za.
Dacă te plângi că ești pământ,
Ție pământ ți se va da.

George Ranetti - Triptic Marin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Marea-i verde, liniștită,
Când se ivesc zorile.
O câmpie nesfârșită
Parc
Smaraldina, calma mare..
Dar unde-i sunt florile?.

Marea la amiaz’ e-albastră
Cum sunt peruzelele.
Pare-un cer.. Dar nici o astră
N-are
Acest cer fără hotare.
Unde-i sunt stelele?.

Noaptea-i neagră. S-o descrie
Cearcă-n van cuvintele.
Noaptea-i neagră și pustie
Mare.
Ești un cimitir!.. Dar, care,
Unde-ți sunt mormintele?.

Cer albastru fără stele.
Verde câmp fără de flori.
Cimitir fără morminte
Tu-mi stârnești enigme grele,
Tulburându-mi biata minte, —
Și ca moartea mă-nfiori..