trestie

Moulavi – Ascultă Trestia

de

Ascultă trestia povestindu-și tristețea;de despărțiri se plânge, spunând:„De când din mlaștina cu stuf am fost tăiată,bărbat și femeieși-au descărcat sufletul prin sunetele mele.O inimă-mi doresc, sfâșiată prin separare,ca să-i destăinuiesc durerea nostalgiei,căci orice ființă rămânând departe de originea sacaută clipa când o va regăsi.În orice anturaj m-am lamentat;îndureraților și fericiților le-am fost însoțitoare;fiecare mi-a fost … Citește mai mult

Mihail Lermontov – Trestia

de

Ședea pescarul tânărPe mal de râu, cântând,Și trestii fără numărSe legănau în vânt.Tăie cu o custurăO trestie din malȘi-o duse-apoi la gură,Suflând ca-ntr-un caval.Iar trestia-nviatăA prins atunci puteri,Șoptind cu glas de fatăȘi glas de adieri.„O, lasă-mă! Dă-mi pace! –Zicea cântând cu-amar –Mă chinui și nu-mi place,Frumosule pescar.O fată minunatăAm fost, la vremea mea,De-o mașteră-ncuiatăCa-ntr-o-nchisoare grea.Mi-am … Citește mai mult

Eugenio Montale – Trestia Ce-Și Despoaie

de

Trestia ce-și despoaieprimăvaramolatic, roșul evantai;făgașul din canal, în neagraalbie cu libelule ce plutesc deasuprași câinele ce gâfâie spre casăcu un pachet în bot.azi n-are rost să le mai recunoscaici; dar acolo unde răsfrângerea luminiidoare și norii coboarăpeste pupilele ei acum depărtate, doardouămănunchiuri strălucind în cruce.Și vremea trece.

Rumi – Ascultă Trestia Ce Plânge

de

Ascultă trestia ce plânge,de despărțiri ea ne vorbește.„De când m-au secerat din stuf,suspinul meu pe oameni îi mâhnește.Caut un suflet de surghiun lovit,să-i povestesc a dorului năpastă.Toți cei ce de obârșie-au fost rupți,a întâlnirii clipă o așteaptă.În chin ales suspinul mi-am purtat,și-ntre sărmani aflai tovărășie.Prieten fiecare își zicea,dar nimeni taina n-a vrut să mi-o știe.Nu … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Romanța În Trestie

de

Trestia pe baltă bate tremurat,Se aude trenul dinspre Calafat,Neștiute păsări saltă peste noi,Cum, chemat de tine, morții mă-ncovoi.Te iubesc în umbra unui fraged vrej,Greierii în scocul Dunării sunt treji,Cad și plâng asupra-ți ca un trunchi din trunchiȘi mai simt țărâna caldă sub genunchi.Prin pustiul mare, mai era un mânzInjectat de-alarma trenului de prânz,Balta e arată, … Citește mai mult