Nicolae Ţaţomir – Tremurând de Frumusețe
Pân-a nu-nvăța să cautTe credeam ascunsă-n flaut,Ori înaltă și subțireDupă struna unei lire.Mi te bănuiam ascunsăSub o floare, sub o frunză;Ghemuită sub mireasmăCa un vis, ca o fantasmă;Transparentă ca o boarelângă fiece culoare..M-așteptai, iubita mea,lângă lacul fără stea;La răspântia de drumurifără cântec și parfumuri;lângă cele pământeștiNumai tu așa cum eștiFără vis, fără tristețe,Tremurând de frumusețe.