tranziție – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Telegramă Uitată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Redată…
necesar a fi analizată!.
Ante Scriptum;
virtual
F. F. Urgent
(pripit)
Agent..
ură
Expediat..
or.. Brucan, cunoscut din Congresele cu plan..
(plecat pentru răspuns) ;
„României îi trebuiesc
20 de ani
să ajungă ţările dezvoltate..”
Replay
(de orice necunoscut ce-ar fi avut idei)
„Vă prevestesc,
nu-i prindeţi la conştiinţă, bani,
că ceilalţi nu-s pe..”state”..
Destinat..
ar.. fi în fiecare an
(ajuns) ;
„.. Am dreptate?!?..” (tot vechea gardă e pe „ştate”..)
OK..
Semnat..
ură (fără ură)
Disident
(primit).
Dată
revoluţie falsificată.
Post Scriptum;
real
Autor
deja dispărut, „terorist” omorât;
ultima telegramă..
Popor
lipsit de azimut;
ultima (?).. dramă..
03. 03. 2011

Diesel - Absolvent

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din absolvent de liceu
Din călător la metrou
În ocupant de birou mă schimb.
Din absolvent de ASE
Din jucător NFS
În plătitor CAS mă schimb.
Din absolvent de liceu
Din călător la metrou
În ocupant de birou mă schimb.
Din absolvent de ASE
Din jucător NFS
În plătitor CAS mă schimb
Mă schimb.
Am privit odată-n urma mea
Cât să pot vedea doar o parte din ea
Poate n-am știut ce e cu ea
Cum de e mai grea decât era cândva.
Așa că cine să fiu
Unde să merg
Ce să mai cred
Totul e nou, drumul sub pașii mei.
Din absolvent de liceu
Din călător la metrou
În ocupant de birou mă schimb.
Din absolvent de ASE
Din jucător NFS
În plătitor CAS mă schimb.
Din absolvent de liceu
Din călător la metrou
În ocupant de birou mă schimb.
Din absolvent de ASE
Din jucător NFS
În plătitor CAS mă schimb.
Ce să fac când peste masca mea
De altundeva apare alta mai rea
Unde merg când pașii știu ceva
Eu știu altceva și totuși, e strada mea.
Așa că cine să fiu
Unde să merg
Ce să mai cred
Totul e nou, drumul sub pașii mei.
Din absolvent de liceu
Din călător la metrou
În ocupant de birou mă schimb.
Din absolvent de ASE
Din jucător NFS
În plătitor CAS mă schimb.
Din absolvent de liceu
Din călător la metrou
În ocupant de birou mă schimb.
Din absolvent de ASE
Din jucător NFS
În plătitor CAS mă schimb.
Oare cine să fiu
Oare unde să merg
Oare ce să mai cred.
Din absolvent de liceu
Din călător la metrou
În ocupant de birou mă schimb.
Din absolvent de ASE
Din jucător NFS
În plătitor CAS mă schimb.
Din absolvent de liceu
Din călător la metrou
În ocupant de birou mă schimb.
Din absolvent de ASE
Din jucător NFS
În plătitor CAS mă schimb

Marcela Benea - Potcoave de Diamant

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De unde vine inima ta
şi încotro se îndeaptă?.
Dimineaţa,
trec stâncile de diamant prin ea,
străpungând-o –
aleargă stâncile cu creştetu-n flăcări
spre sat,
din mlaştina-nchisă a somnului
scot ţăranii afară,
zgâlţâie lupoaica, tolănită
în sângele lor nămolos,
până o trezesc,
până se face arc
şi îşi arată colţii
la vedeniile ce duc pe sub porţi
oasele de umbră-ale nopţii.
Dar inima ta de unde vine
şi încotro se îndreaptă?.
Aleargă stâncile,
îşi pun frunţile lor aburite
sub şalele unor femei
istovite de chinuri
şi care nu se pot dezlega de povară –
pe dată, rostogolindu-se-n ochiul
de rouă al ierbii,
dau pruncii ţipăt –
în palmele lor îşi îngroapă destinul
fierul plugului –
aceştea nu vor pleca din sat niciodată.
Dar inima ta de unde vine
şi încotro se îndreaptă?.
În pragul stâncii
nouă meşteri mari
bat şi bat potcoave de diamant,
bat potcoave şi plâng.

R. A. C. L. A. - E Foamete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prin praf se chinuie să-și ducă zilele atâția-nfometați
Mi-e silă să număr zecile de-atrofiați
Ce se târăsc cu ochii bulbucați după bucăți de pâine
Rămășițe refuzate cu dispreț de orice câine..
Vitrinele șioase îi despart de mâncare
Degete murdare caută în disperare
Pe maidane (prin canale) prin gunoaie parasite
Alimente expirate sau conserve putrezite (nu)
NICIODATĂ.. stăpâni pe propria persoană
Aurolaci debusolați cer de pomană
Un rest de mâncare. Nimeni nu are.
Flămânzii se adună pe ascuns prin cotloane
Ceva plutește-n aer: revolta așteptată
A celor ce au mâncat o viață doar pâine și apă
Penuria crâncenă îi face să roadă copaci
Din când în când câte un șobolan ornat cu 3 gândaci
E FOAMETE..
Ref. :
Iar a fost găsit la colț un mort de inaniție
Toată lumea dă din cap: „A dracului tranziție.. „
Gloata e sufocată de malnutriție
Foametea apasă rătăciții în tranziție.
Strada suferă de foame!
Pentru poame se-ncăieră domni-n pomi bonomi și se pun capra doamne
Ascult de prea mult timp obida când marele tata Satan
Da la ban; la Ramadam. Comprendo?
Dolari marfari când tu apari pe afară estos
„Du-mă la bulevard’, birjar” cândva din buze le bodogănea burtos
Vre-un logos ce bengos de la tone de provizii-n cămară
Sta la mansardă în camera de gardă rozând brânză de..
Iară astăzi vezi pe străzi cum toate se digeră frate
În van te lovește prețul te-ngroapă la nivel de trai văr-tu Ivan
Da-te! Dă din coate! Nu poți? Mai degrabă tu predă-te
Nu uita să le povestești la nepoți cum decade treaba
Către capete cu pete de câini care pe-ndelete fac supe
Tocană de șobolan pute! La cal oasele-s multe!
Ba, unde oare vom fi tovarăși iarăși?
În loc de „mai animalule”
În perspectivă se aude „canibalule”
E FOAMETE..
Ref.
În jur e speculă, bisnița cu resturi de mâncare (ce?)
Bătrânii-n zdrențe se calcă-n picioare
‘Ntr-o sudoare FATIDĂ cu toții se-mbrâncesc
Și se omoară pe-o pâine.. absolut grotesc
Pe la colțuri orfanii cerșesc în disperare
Sunt singurii sătui DE POLITICA DE-NFOMETARE
Din canale răzbate duhoarea din vomă
Prea des văd pe stradă epave în comă
Racla – E FOAMETE..
Pe moarte. Ochii se sting plini de ură
Că n-au dus destulă mâncare la gură
Maidanizați străbat terenuri virane
Caută mâncare copii fără mame
Atrofiați nu știu ce să mai facă
Bizare umbre pe poduri se oglindesc în apă
Ezită.. se aruncă.. OMOR PREMEDITAT
Blestemat să fie cel ce i-a aruncat
E FOAMETE..
Ref.
Păi da v-ați cutat sub limbă când ați auzit un strigat din stradă:
„Plimbă ursul” când a început harneala electorală
Devine patetică șleahta da
Uitaseră că nimeni nu crapă cu pompă de robă de popă
Dacă în trombă bagă repede-n trompă potol beton la gaura din plombă
Nu văd nimica în hale și alimentare
Dam iama cu toată frica
Mi-e teamă că n-o să ne ajungă banii decât de ciolane
Coane dă-mi la pachet pielea de.. de porc
Spasiba!
Fă-te că nu te deranjează duhoarea
Să vină salvarea să le depaneze nările
Care de miros li s-au lipit ca la focă
Când un iz foarte fetid li s-a strivit de parbriz
Extra! Calitate import! Din străinătate
Mielu’ de Paști până mai ieri lătra pe maidanul din spate
Valea la budă la budă la budă
Da’ mai bine vă puneți singuri pumnul în gură
Și odată o să le dați agheazmă:
Borâtură cu gust de mură!.
Ref

Emeric Set - Balada Carelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe-o cărare spre Carei, care bere trec ca rare,
Care, care merg să care fân, mâncare pentru miei, fân, mâncare pentru miei.
Prin secare și prin grâu, acareturi în mișcare,
Care leagănă precare, par carene pe un râu, par carene pe un râu.
Remușcare nu știu cui, țipă roțile-n frecare,
Vagi-acare oarecare, vin de care nimănui.
Vin pe scări pregătiți, orșicare de plecare,
Care jos, care-n care, căruțașii merg grăbiți, căruțașii merg grăbiți.
Din naștere cade-un gând, care puse în docare,
Stau țapuse lungi și scare, fiecare puse-n râu, fiecare puse-n râu.
Remușcare nu știu cui, țipă roțile-n frecare,
Vagi-acare oarecare, vin de care nima…
Au! bade Ioane, ce stai necăjit?
Au! bade Ioane, vremea-i de iubit!
Hai, ieși afară, hai la sărutat!
Hai, bade Ioane, nu sta supărat!
Iar spre seară în Carei, trag prin curți pentru parcare,
Carele ce-au fost să care fân, mâncare pentru miei, fân, mâncare pentru miei.
Pe-o cărare spre Carei, care bere trec ca rare,
Care, care merg să care fân, mâncare pentru miei, fân, mâncare pentru miei.
Remușcare nu știu cui, țipă roțile-n frecare,
Vagi-acare oarecare, vin de care nimănui.

Omar Khayyam - Un Trandafir Spunea: În Lume Sunt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un trandafir spunea: În lume sunt / Cel mai frumos delir de pe pământ! / ... →

Ștefan Octavian Iosif - Tălăngi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se-aud de pretutindeni tălăngile sunând,
Plâng unele cu larmă şi altele-n surdină,
Răspund şi dau de ştire că turmele-n curând
Vor coborî la şesuri
În galbena lumină.
De-abia le-auzi cum sună, mai jos tot mai departe,
Le-adună vântul parcă în negre văgăuni
Şi-apoi le-alungă iară pe văi, şi iar le-mparte,
Cu glasuri de alarmă ce prevestesc furtuni.
Trezite din prăpăstii de plânsetele lor,
Cresc negurile sure, alunecând tăcute,
Ies după stânci în pripă şi pier ca un decor
Retras de mâna unei fiinţe nevăzute.
Apar din altă parte, sporind acum treptat,
Şi-n falduri, ca o mantă, se lasă peste munte,
Iar piscul singuratic, sub cerul întristat,
Posomorât îşi trage căciula peste frunte.

Adrian Păunescu - Vremi de Inflație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cum s-au schimbat, în miezul zilei, toate,
Șoferii umblă pe șosele, beți,
Clamează temnicerii libertate
Și curvele ni s-au scumpit, băieți!.
Și s-au scumpit țigările și romul,
Acum ne înșelăm oficial,
De ieftinit, se ieftinește omul,
Care-a ajuns în cel din urmă hal.
Spânzurătoarea a-nflorit în piață,
Copiii, prin unghere, fac copii,
Și Dumnezeul mamei ei de viață,
Că nimeni nu-nțelege ce va fi.
Partidele politice diverse
Abia se nasc și, la chindie, mor,
Hai să ne punem patul pe traverse,
Sub trenuri care trec făcând amor.
Încolo, totul e corupt pe lume,
Devine ilegal ce-a fost legal,
Se ține matematica de glume,
Se internează doctorii-n spital.
Jurnal de front. Jurnal de cotitură.
Biserica s-a haiducit de tot,
Familiile nasc mai multa ură,
Neputincioșii, cu plăcere, pot.
Se laudă în public trădătorii,
Că au trădat și vor trăda mereu,
Prin granițe aproape iluzorii,
Să furi nu-i greu, să spionezi nu-i greu.
Elevii dau profesorilor note,
Din minus vine orice fel de plus,
Culisele sunt pline de cocote
Și lumea s-a întors cu josu-n sus.
Abia mai remarcăm momentul critic,
Murim grăbit, născându-ne înceți,
Pe-aici se intră în paleolitic
Și curvele ni s-au scumpit, băieți!.
Ne rușinăm de dragostea de țară
Și învățăm să fim roboți de leac,
Băgăm pe Bach în muzica ușoară
Și artele deloc nu ne mai plac.
În rest, e-o permanentă vânătoare,
În numele și-n contra tuturor,
Și pentr-un timp, cu-o poftă foarte mare,
Vânatul va vâna pe vânător.
Dar nu se știe bine, pân-la urmă,
Ce vânător și ce vânat vor fi,
Miros de sânge ne-a unit în turmă
Și nu mai știm de suntem morți sau vii.
O, sărăcită țară în derivă,
Ce-am mai putea păstra, din tot ce-a fost?
Să proclamăm comuna primitivă,
Spre micșorarea prețului de cost.
Vânatul, vânătorul nu se cruță,
Deși au sărutat același fald,
Deci, hai să ne întoarcem în maimuță,
Măcar spre a ne fi la iarnă cald.
Când fratele cu fratele se bate,
Suntem bolnavi de jos și pană sus,
Și, ca pe-o remușcare, peste toate,
Te decontăm, prea dulce libertate,
Printr-un popor vândut cu preț redus.
2 iunie 1990, Turnu Severin
(Bieți lampagii, 1993-1994 / Trilogia căruntă III)

Adrian Păunescu - Situația Politică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vremuri grele, se scumpește sarea,
Se scumpește oul în găină,
Dacă vine liberalizarea
Și vițelu-n vacă se închină.

Trei dolari e-un singur solz de pește,
Leul, bietul, nu se mai observă,
Gâtul lipsă nu ne mai zâmbește,
Trococeanul nu mai are vervă.

Ce tablou de epocă hilară,
Vin neisprăviții să ne-nvețe
Pe butuci cum să te punem, țară,
Alianțe forfotesc prin piețe.

Vai, ce vremuri, cârdășii ascunse.
Socoteli ce nu se pot petrece,
Au rămas copacii fără frunze,
Parcă-i o situație cam rece.

Nu mai sunt bucate, iarna-i lungă
Și sunt semne tragice de foame.
Ce avem, nu știm cât o s-ajungă,
Dă-ne din petrolul tău, Saddame.

Nu putem intra în amănunte,
Ce mai face Gorbi, fariseul?
Cică-i crește pata de pe frunte
Și-l pândește, totuși, K. G. B. -ul.

Stănculescu-al nostru ce mai face?
E-o figură, vai, interesantă,
Pentru vreme de război sau pace,
Are partea lui de gips în geantă.

Toate-ar fi cum ar mai fi, măi frate,
Oamenii-n afaceri se aruncă,
Dar se plâng, și au și ei dreptate,
Să nu fie condamnați la muncă.

Nu e bună munca nici în ghete,
De-aia niște greve-s mult mai bune,
Să murim de foame și de sete,
Dar să lenevim cu pasiune.

Fură toți, mirându-se că fură,
Presa pune tuturor probleme,
Dar ea însăși e așa impură
Și e răstignită pe extreme.

Vor urma niște guverne hâde?
Ce mai poate-acest popor să creadă?
Gâtul lipsă nu ne mai surâde,
Trococeanu-i trist ca o baladă.

Două noi Gioconde, dintr-o dată,
Și tristețea încă ne omoară,
S-au scumpit și zâmbetele, iată,
Hai să plângem, e mai ieftin, țară.

Adrian Păunescu - Implozia Națională XVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Din oceanele acestei văgăuni planetare, către ochii
Mamelor care le-au plâns. Dar nici una nici alta nu sunt
Niște priorități, în ceața politică a României post-socialiste.
Vindem tot, pierdem tot, România va fi chiriașă pe
Pământul României și Nicolae Ceaușescu va deveni erou
Național. Ascultați ce vă spun, nu vă spun cu nici un fel
De patimă. E o cale greșită. E un program criminal.
E un rol subaltern. Nu mă tem de nici o nenorocire
Care mi s-ar putea întâmpla, pentru că și așa am avut
Prea mult noroc, până azi, în această viață. Și am enervat
Pe prea mulți, cu biruințele mele, obținute uneori împotriva
Oricărei logici. Trebuia să fiu omorât de mai multe ori
În socialism și de mai multe ori în capitalism. Încercări
Eșuate. Mult diletantism. Și în arta crimei. Ce vă faceți,
Băieți, fără niște profesioniști veritabili? Nu vă dați
Seama că puteți pierde competiția? Dacă rămâne vreun
Om viu în România? Dacă îndrăznește cineva să-și aducă
Aminte că aici a existat un popor, care-a suferit pentru
Propria lui libertate și că, și atunci când acest popor
S-a revoltat, n-a făcut-o ca să-și batjocorească propriile
Sale jertfe, ci ca să se bucure și el, măcar în mica parte
De viață care i-a mai rămas de trăit, de câte ceva din
Bunătățile lumii și uite-l suferind mai grozav decât
Suferise. Popor crucificat. Între socialism și capitalism.
Între unguri și ruși. Între arabi și evrei. Între americani
Și nemți. Asta e soarta noastră, să pierdem tot, atunci
Când tocmai vroiam să câștigăm ceva, vasul de cristal
Care ne încorporase lacrimile a căzut la pământ
Și s-a spart. Școala copiilor noștri ne costă acum cât o
Excursie în Lună, sănătatea nu ne-o mai putem îngriji
Cu medicamentele și medici, propriei noastre trude.
Nu mai există cultură, în afară de firava cultură a
Cerealelor și de tot mai bogata cultură de microbi.