Luciana Stoicescu-Vaughan - După Revoluție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ne-am mai făcut puțină faimă
În ’89 de Crăciun
Când cu precizie s-a țintit
În cel ce ne era stăpân
Și am scontat pe mult râvnita,
Dorita liberalizare,
Creând prilej de dulci iluzii
Și pagini multe de ziare.
Dar am omis previziunea
Că s-ar putea mai rău să fie,
Îmbătându-ne cu apă rece
Din trista noastră Românie.
Parcă blestem a fost asupra-i
Și a întregii națiuni
Ca din ce-a fost odată demn
Lăsat din moși și din străbuni,
Să se aleagă doar neghina,
Făcând ca poporul exasperat
Să nu mai înțeleagă rostul
Celebrei lovituri de stat.
L-aș cita pe Eminescu, întrebând:
„Unde ești tu, Țepeș Doamne,
Și cum de n-ai strănepoți
Să se-aleagă unul care
În fața lui să tremure toți
Și să facă-o demonstrație
De cum ar trebui să fie
Schimbarea complet la față
Într-o nouă Românie?”.
Nu am scris atunci nimic
De ziua Nașterii Sfinte,
Când actul înfăptuit
M-a lăsat fără cuvinte.
Nu este pagină-n istorie
Și nici o națiune n-a comis
În ziua de Crăciun o crimă,
Oricât era dușmanul de proscris.
Ne mai mirăm de biata soartă
De azi a țării noastre
Și ne-ntrebăm ce demon oare
Ne urmărește dintre astre.
Chiar de am ocoli subiectul
Dorind să-l ștergem din memorie,
El rămâne-un document unic
Pentru scurta pseudo-glorie
A celor ce-au crezut în ea.
Poate acest Crăciun s-aducă
Schimbarea care se dorea

Adrian Păunescu - Implozia Națională XIX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lui Petre Roman și Adrian Severin, să ne cumpere
Cu intenție. Pe pământurile noastre intrăm în voioșie ca
Să constatăm îngroziți, că nu avem cu ce să le lucrăm,
Iar costul semănatului, îngrijitului și culesului e mai
mare decât ceea ce putem obține din acele pământuri.
Sfidare neroadă la adresa clipei în care ne bucuram.
Sfidare și pârloagă. Haos. Grajduri și sedii, unelte și
Animale jecmănite și batjocorite. Nici de la marii
Proprietari nu s-a furat, când a fost cealaltă nenorocire,
după război, atât cât s-a furat de la noi, colectiviștii
Obligatorii. Dar nici așa nu se poate. Nu se poate trăi
Numai din porunci de sus și nici nu se poate muri când
Vor inchizitorii noștri, Doamne, iartă-l pe domnul profesor
Ioan Totu, care n-a mai suportat nedreptatea, umilința
Și josnicia, în numele tuturor colegilor săi, renunțând
La viață și la orice recurs! Cui ați mai putea acum
Să-i acordați clemența dumneavoastră prezidențială,
Domnule Iliescu? Eu nu v-acuz, eu vă plâng. Pentru că
Sunteți un mare nefericit, fost comunist care și-a asumat
Răspunderea istorică insuportabilă, de a desocializa
România, fost nedreptățit, care se încăpățânează, de
Dragul nici unei bucurii, să nedreptățească, prin
Nonacțiune, fost om curajos cuprins de timorare
Nemeritată, în fața problemelor mari ale țării, pe care
Toți așa-zișii specialiști îl obligă să le accepte, în modul
Antipopular în care le gândesc ei, foametea, sărăcia,
Sfidarea prețurilor, atârnarea politicii externe, devalorizarea
Leului, reforma antiromânească, deruta tineretului,
Pervertirea Televiziunii, conflictele interetnice,
Înstrăinarea valorilor țării și, mai ales, procesul
Comunismului, cea mai gravă diversiune a scenei noastre
Politice, cea mai toxică și consistentă ceață a tuturor
Anotimpurilor noastre, crimă programată, ațâțare
Permanentă la război civil, zâzanie bine organizată
Și implozie a României presată de pretutindeni. Asta e

tranzitie romania – Versuri.pro

Luciana Stoicescu-Vaughan - După Revoluție

Adrian Păunescu - Implozia Națională XIX