toamna vietii – Versuri.pro

Ionela Prodan - Nu E Nimic Al Tău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Poveste-i viața ta
Și nu vrei să ți-o povestești,
Îți plânge-ntruna inima,
Dar nu faci cum vrea ea,
Că ai, că n-ai, că ți-ai dori
Să ții timpul pe loc,
El trece și-i nepăsător
Că tu ești muritor.
Nu e nimic al tău,
De ești bogat sau ești sărac,
Chiar dacă fugi de adevăr
Rămâi însingurat,
Nu vrei să spui că mai visezi
O lume cu povești,
Ai vrea să-ți regăsești iubirea,
Cu ea să-ntinerești.
Îți faci socoteala greu
Că prietenii ce ți-au rămas
Te lasă poate peste-un ceas
Și iar îți pare rău,
E toamna-acum în viața ta
Te doare s-o privești,
În lumea asta cu oglinzi
Nu te mai regăsești.

Irina Loghin - Câte Griji Are O Mamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Of-oof.. Câte griji are o mamă?
Câte doruri o doboară?
Of-oof.. Câte nopți le face zile
Să-și vadă copiii bine?.

Refren:
Oof.. Și când vine toamna vieții,
Fetele ca și băieții
Se împrăștie prin lume –
Mama singură rămâne.

Of-oof.. Tu ești mamă cel mai mare
Între frați și surioare.
Of-oof.. Dar ești mamă prea departe
Și de dor inima-mi bate!.

Refren:
Oof.. Îți scriu fiule cu dor,
Poate eu ca mâine mor..
Și te rog cu inima!
Să-mi răspunzi cu mâna ta, măi!.

Of-oof.. Astăzi toți v-ați răspândit,
Mie părul mi-a albit, măi!
Of-oof.. Așteptând din depărtare,
Să primesc câte-o scrisoare.

Refren:
Oof.. Bate vântul dintr-o parte,
Eu nu primesc nici o carte!
Bate vântul parc-ar plânge,
Dorul iarăși mă ajunge.

Refren:
Oof.. Inima-mi arde ca para,
Cum arde nisipul vara..
Inima-mi arde ca focul,
De dor nu mai găsesc locul.

Iris - O Mie de Întrebări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe culmile vieții în plină putere.. Zbori!
Cu inima-nfrântă, născut în durere și-n sumbrele culori
Cu pieptul în soare, în raza ce doare.. Lupți!
Și sângele-ți fierbe-n vene.. Uiți!.
Durerea e mare în carnea ce moare
Ești neînvins, de necuprins!
Când spiritul are coroana de soare
Ești veșnic neatins!.
O mie de-ntrebări din cele patru zări
Te vor devora!
Ca vulturii în zbor ascunși în negru nor
Și-n vis te vor urma!.
Cu pieptul în soare, în raza ce doare.. Lupți!
Și sângele-ți fierbe-n vene.. Uiți!.
Durerea e mare în carnea ce moare
Dar nu te-nchini la cruci de spini!
Când spiritul are-acea rază de soare
Din neguri cresc lumini..
O mie de-ntrebări din cele patru zări
Te vor devora!
Ca vulturii în zbor ascunși în negru nor
Și-n vis te vor urma!.
Cu pieptul în soare, cu mâinile goale
De neînvins, de neatins!
Un cântec ce moare când sufletul doare.
O mie de-ntrebări ca vulturii pe cer
Viața ta vor devora
Iar suferința ta
Toamna vieții.. Daa!.
O mie de-ntrebări ca vulturii pe cer
Viața ta vor devora
Iar suferința ta
Toamna vieții.. Daa!.
Uiți..

Aurel Pastramagiu - Toamna Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe creasta vremii sure
În estomparea ceții
Plâng cerbul tinereții
Din tainică pădure.
Cu dansuri largi, rotunde,
A frunzei agonie
M-adulmecă, mă-mbie,
Amurgul mă pătrunde.
Zadarnic or să vină
Miresme-n seara goală,
De-o vegetală boală
Mi-i sufletul rugină.
Târziu, prin ploaia lentă
A frunzelor aramă
M-ascunde, mă destramă,
Tristețea grea, latentă.