Daniel Vişan-Dimitriu – Toamna Mărăcinilor
Își conturau spre fluturi noi petalePrimăvăratice, de lună mai,Sperând să îi atragă în escaleCu-atingeri îngerești, precum în Rai. Veneau destui, le degustau polenulȘi se îndepărtau contrariați,Jurându-se că au greșit EdenulȘi-au fost, de reci petale, înșelați. Au stat o vară-ntreagă-n așteptare,S-au tot foit sub adieri de vânt,Iar toamna, sub a vremii apăsare,Și-au înțeles menirea pe Pământ. … Citește mai mult