titanic – Versuri.pro

Celine Dion - My Heart Will Go On (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În fiecare noapte, în visele mele
Te văd, te simt
Că așa știu, că vei continua.
Depărtarea traversează distanța
Și spațiul dintre noi
Trebuie să vii să-mi arăți cum să continui.

Refren:
Aproape, departe oriunde ai fi
Cred că inima va continua să bată
Încă o dată deschizi ușa
Și ești aici în inima mea
Și inima mea va continua să bată.

Dragostea ne poate atinge o singură dată
Și ne poate părăsi o viață
Și niciodată să nu o părăsim până nu vom mai fi.
Dragoste a fost când te-am iubit pe tine
Adevarat o singură dată
Te-am ținut în viața mea
Vom continua să mergem mai departe.

Refren:..
Ești aici
Nu mai mi-e frică de nimic
Și știu că inima mea va continua să bată
Vom sta așa pentru totdeauna
Ești salvat în inima mea și inima mea va continua să bată

Petre Stoica - La Scufundarea Vasului Titanic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bila albă tocmai se îndrepta spre bila roșie
Era ultima lovitură dintr-o partidă de biliard
Brusc bilele s-au smuls îndărăt.
Brusc s-au stins și luminile roz, de pluș
Credeam că-i o farsă aici pe Atlantic
Masa plutea ca la o ședință de spiritism.
Pasagerii începuseră să alerge pe punte
Era o turmă de gazele gonită de un tigru nevăzut
Poate printre noi apăruse o hidră.
Eram cu toții fiii miraculosului veac douăzeci
Încrezători în forța aburilor în iubire și sport
Eram cu toții mistuiți de jarul
Valsului Fascination.
Am fugit pe punte cu tacul în mână – nu știu de ce
Poate să mă apăr de beznă – nu știu
Chipurile pasagerilor era marmoreenele măști
De la balul din palatele morții.
Unii alergau cu jobenul în mână – nu știu de ce
Poate să se apere cu ele de beznă – ca mine
Cineva ducea sub braț o casetă cu bijuterii
Caseta părea un alb sicriu de copil
Cineva târa după el un olog
Cineva își smulgea părul din cap și părul lua foc
Cineva zbura cu aripi de liliac uriaș
Uitaserăm că plutim pe ocean
Că suntem numai păienjeni pe firele subțiri ale lumii.
Îmbrăcați pe jumătate goniți din culcuș
Îndrăgostiții se lipeau unul de altul
De parcă veneau călăreții sălbatici să-i târască în stepele lunii.
Căpitanul vasului veghea coborârea solemnă
În criptele apei dar căpitanul murise încă de ieri
Poate murise într-o veche bătălie navală
Poate era amiralul îngerilor negri din cer.
Era un tumult de parcă veneau barbarii
Să stingă luminile cu gaz aerian ale veacului douăzeci
Să-i fure altarele și toate ideologiile
Să-și lase urina în pinacotecile sale
Să-i siluiască fecioarele.
Dar nu erau decât valurile, maiestuoase
În nepăsarea lor noi eram doar păienjenii
Tremurând pe firele subțiri ale lumii.
Pe punte capela sufla din alămuri eroic
Marșuri de nuntă arii de paiață valsuri de moarte
Cu Verdi a căzut și ultima pagină
Sărisem în apă cu tacul în mână – nu știu de ce.
Apoi am rămas în singurătate
Neputincios și speriat asemenea primului om
În peșteră – după facerea lumii.
Planetele îmi picurau stilete în ochi
Lângă mine cădeau meteorii groazei
Veniră însă și zorile sfinte
Înălțând un imn de triumf
După drumuri lungi cu alți corăbieri
Am revenit norocos în Ithaca.
De atunci în grădinile lumii s-au născut și alți filozofi
S-au scufundat și alte vase s-au scufundat
Țări în supunere au pierit ideologii și statui-și zorile
Au mângâiat ruinele fumegânde rănile calde.
Și azi regret partida de biliard
În care urma să fiu victorios
Când bila albă se îndrepta spre bila roșie
Și brusc cele două bile s-au smuls îndărăt

Irina Loghin - Titanic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În lumea asta mare
Titanicul pleca
Era în prima cursă,
Atlanticul tăia,
La prima pornire
Nimeni nu știa
Că vasul acesta mare
Ei nu l-or mai vedea,
El se depărtează
Cu viteză mare,
Nimeni nu și-a luat
Adio la plecare.
Luneca pe valuri
În adâncul nopții,
Nu s-au gândit o clipă
Că vine ceasul morții,
Lumea se distrează
La bal și la teatru,
Plantonul veghează,
Cu ochii-n patru
Liniștit așteaptă
Neavând habar,
Zărește deodată
Că vine un ghețar.
Iar lui deloc nu-i pasă,
Nici prin cap nu-i trece
Că ghețarul mare
Pe Titanic să-l înece,
Încă două clipe
Și ghețarul mare
Izbi fără milă
În Titanic tare,
Atunci comandantul
Anunță-n grabă
Echipajul mare
Lucrul să-l înceapă.
Dar văzând că apa
Stavilă nu are
Coboară scara mare
Și strigă-n disperare:
– Scumpii mei prieteni,
Stimați pasageri,
Scumpe domnișoare
Și voi, dragi boieri,
Vă spun cu durere,
Oricât aș lucra
Titanicul nostru
Se va scufunda.
Rugați-vă cu toții,
Tineri și bătrâni,
În aceste clipe
Să fim cu toți mai buni!
Iar afară pe punte
Înlăcrimați și triști,
Un băiat și-o fată
Privesc cu ochii stinși,
Luna luminează
Noaptea dureroasă,
Lumea e pierdută
Pe apa furioasă.
Văzând, băiatul spuse:
– Mereu te voi iubi,
Chiar de-oi muri eu astăzi,
Îți jur, tu vei trăi.
Luptând cu apa rece,
Cu tot ce întâlnea,
Strângea fata-n brațe,
Nimic nu-l speria,
Printre valuri vede
Barca de salvare,
Înoată puternic,
E singura scăpare.
Prin apa nemiloasă
Care-i cuprindea
Sărută fata dragă
Și-n barc-o arunca,
Iar fata cu durere
Văzu ce-avea mai scump
Cum în adâncul mării
El și-a găsit mormânt.
Și-au rămas în urmă
Jalnice amintiri,
Copii făr’ de mumă,
Făr’ de-adăpostiri.

Vali Vijelie - Viața Mea, Inima Mea (Titanic)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când mi-era mai drag de tine
Ai plecat de lângă mine,
Ai plecat în lumea largă
Și-mi erai atât de dragă.
Viața mea, inima mea
Te blestem toată viața,
Că ai plecat și nu mi-ai spus
Sufletul mi l-ai distrus.
Să te ajungă dorul meu
Când ți-o fi în viață greu,
Că ai plecat și nu mi-ai spus
Sufletul mi l-ai distrus.
Să te-ajungă mila mea
Când ți-o fi calea mai grea,
Că ai plecat și nu mi-ai spus
Sufletul mi l-ai distrus.
Viața mea, inima mea
Te blestem toată viața,
Că ai plecat și nu mi-ai spus
Sufletul mi l-ai distrus.
Mama, n-ai putea
Să-mi schimbi, mama, inima
Să-mi pui, mama, alta-n loc
Să aibe puțin noroc.
Viața mea, inima mea
Te blestem toată viața,
Că ai plecat și nu mi-ai spus
Sufletul mi l-ai distrus.
Viața mea, inima mea
Te blestem toată viața,
Că ai plecat și nu mi-ai spus
Sufletul mi l-ai distrus