Tiranie – Versuri.pro

Cedry2K - Koutro

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Beam bere, vin și pălincă
Da’ mai întâi îmi făceam un cui ca să fiu sotto ca-s caterincă
D-aia n-am reținut ce mi-au zis cutare și cutarică
Până doctorii au venit să-mi zică
Cică ce e mult strică
Și fierea mă obligă
Să-l las pe Jack și s-o las mai moale cu Gică
Și asta mă oftică gen Ogică Stelică
Da’ știu bine și că drogurile-s curat genocid, ba
Că degeaba citești mii de cărți, vezi mii de filme
Dacă nu treci totul prin propriile filtre
Revoluția înseamnă educație
Sau acumulare, stocare și procesare de informație
Deci convinge-te tu că viața-i grea, lumea-i rea
Doar n-o să mă crezi pe mine, ba, ce p**a mea?
Sunt un scriitor nemuritor, vorbesc pe beat
Un viitor neprimitor
Și sotto nu-s așa nociv pentru fi-tu
Ca atâtea șiretlicuri
Servite de bancheri de la pupitru
Ți-așigura că stai liniștit tu
Nu-l mai înveți nimic bun
Că oricum nu prea mai poate schimba nimic, nu?
Una din obligațiile față de generațiile noi
E să le dăm informațiile de care au nevoie
Și motivu’ pentru care tre’ s-o facem noi e
Că altfel le bagă alții-n cap doar ce nu e voie.
De-aia toți fac numa’ ce vor ei ca D-l Goe
Până văd cu ochii lor că nu mai e loc la omu’ Noe
Și nu mai e loc nici la noi
La 9 plouă chimic
Dar ce noroc să nu suntem noi primii!
Se termină petrolul și-avem apă ca și combustibil
Dar tot ei or să dețină controlul
Încarcă-ți în surdină pistolul
Strânge-ți familia și brigada și așteaptă să vină parjolul
Ține de tine și de ce alegi!
De ce alergi?
Ce semeni aia culegi, n-am cum să cred în legi
Rămân antisocial, deci, nu ies din beci
Decât să mai levitez peste Bucegi, înțelegi?
Banu’ nu mi-a rupt valorile, nu m-a corupt
D-aia lupt pentru oameni care meritau mai mult
Că în fața lu’ Dumnezeu suntem o mână de pământ
Și tot în el ne-ntoarcem, umiliți sau defilând.
Cât despre România..
Ori lupți cu tirania ori măcar scurtează-ți agonia
Nu, iar glumeam..
Știu că n-ai halit ironia
Da’ așa-mi dozez eu mania
Forțând să-mi păstrez mândria!

Sandor Petofi - Împotriva Regilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Copiii – știm – nevoie au de jocuri;
Demult, pe când erau doar țânci cu toane,
Popoarele-și fă jucării
Ciudate: tronuri, purpuri și coroane.
Și-au pus pe capul unui tont coroana,
Și-au pus pe tont să stea pe tron, ca stană!
Și iată monarhia și monarhii,
cari stând pe tron, cu căpățâna plină
De-ale ‘nălțimii fumuri, cred acum
C-ar fi domnind din grația divină.
Vă înșelați, o regilor prea buni,
Ne-ați fost momâi și-atât – dar nu stăpâni.
Bărbat e-acum copilul, și bărbatul
Spre jucării azi nu se mai abate.
Jos, dar, din jilțu-n purpuri, regi, și-n goană,
Jos cu coroanele nerușinate!
De nu le aruncați de voie bună,
Le vom zbura cu capul împreună.
Așa va fi. Cuțitul ce-a tăiat
Lui Ludovic, în Franța, ceafa groasă
A fost doar primul fulger din furtuna
Ce vă pândește, și-o să se pornească;
Da, va veni azi-mâine, și mă-ncumet
S-o spun, căci nu-s eu primu-i bubuit de tunet!
Va fi întregul glob un mare codru
Și regii ‘n codru: fiarele turbate,
Și-i vom vâna și-om descărca într-nșii
Cu furie armele înflăcărate.
Și-om scrie cu-al lor sânge, împăcați:
Că prunci noi nu mai suntem, ci bărbați!

Mihail Lermontov - 30 Iulie 1830 (Paris)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un rege bun puteai să fii.
N-ai vrut. Și ți-a plăcut să crezi
Că poți poporul-n jug să-l ții.
Nu-i cunoșteai tu pe francezi!
Există judecată chiar
Și pentru țări pe-acest pământ;
Și-n timp ce alergai fugar
Coroana ți-a căzut, s-a frânt.
Cumplită luptă s-a-ncins!
Sub steagul libertății, duhul
Revoltei în popor s-a-ntins
Și-un singur glas umplu văzduhul.
Mult sânge la Paris a curs!
O, cum plăti-vei tu, tirane,
Curatul sânge care-a curs
Și-aceste jertfe mari, umane?
Când goarna-n cer va răsuna,
Când din deschisele morminte
Țărâna se va încarna
În tot ce-a fost mai înainte,
Atunci când judele cel mare
Va cântări ce-i bun și rău,
Nu te vei îngrozi tu oare?
Nu șovăi-va brațul tău?
Neghiob! În ziua cea de-apoi,
Tu, cel urât de-o-ntreagă țară,
Ce-ai să răspunzi? Hulit strigoi,
Chiar și-n infern vei fi de-ocară!
Te vei întoarce-n acel ceas
Către poporul însângerat;
Dar toți striga-vor într-un glas:
E vinovat! E vinovat!

Constantin Mille - Veacul Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Veacul nostru de lumină, veacul nostru de lumină!
Oh! cu manta, fața voastră o ascundeți, farisei,
Pe cap puneți azi cenușă și cu-a bâlciurilor tină
Vă mascați, voi, purtătorii luminoaselor scântei! …
Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele-nvrăjbite
De tirani, ca vite duse, între ele se omor,
Când voi puneți, o, nemernici, arme nou descoperite
La picioarele acelor ce duc vrajba în popor,
Și când fabricile cântă fabricând a lumii moarte,
Când fanfarele și tunul pretutindeni răsun,
Când înalta chibzuință stă-ntr’aceea, de se poate
Să hrăniți cu oameni veșnic, flămânzitul vostru tun,
Când Europa clocotește de lung strigătul Irlandei,
Când dreptatea și frăția de pe lume au zburat,
Când o neagră profeție ca aceea a Casandrei
Nu vă moaie-nvrăjbirea – veacul nostru-i luminat? …
Nu; ascundeți-vă fața în veșmântul desfrânării,
Și în glodul mascaradei, comedia vă sfârșiți!
Oh! veni-va și șuvoiul ce cu furia-așteptării
Va spăla glodul în care voi vă nașteți și muriți.

René Char - Joacă-Te și Dormi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Joacă-te și dormi, sete bună, aici asupritorii noștri nu sunt aspri.
Ei, bucuroși glumesc sau bucuroși ne țin de braț
Ca să străbată mai ușor primejdiosul anotimp.
Pesemne că otrava a ațipit în ei
Până-ntr-atât încât le-a mai slăbit din lanț barbara dispoziție.
Și cum ne-au hăituit până aici, o, setea mea,
Cum ne-au silit să viețuim în părăsirea dragostei redusă la o mortală providență!
E oare pentru voi aceasta, mirodenii? Sau plante ce luptați sub zid de secetă, e oare pentru voi? Sau nori din largul depărtat, luându-vă de la coloană bun rămas?
Cum să ghicești aceasta, în nemărginit?
Ce trebuie făcut, prietenă, s-o ștergem de lângă tirani?
Tu, joacă-te și dormi, să chibzuiesc eu șansele.
Dar, dacă mă ajuți, va trebui să te târăsc cu mine
Și n-aș dori să te expun.
Să mai rămânem, deci… Și cine ar putea să ne numească lași?

Grigore Alexandrescu - Adio

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Adio.
Pocit, faimos proconsul, model de tiranie,
Cuplită fie calea pe care ai plecat,
Cu apa consacrată prin somnul de veci
Vom ați pământul ce tu ai întinat.
Schelet fantasmagoric, ființă infernală,
Geroasă, tristă-ți climă ea încă n-a produs
Jiganie mai crudă, o iazmă mai fatală,
De când soarele seara se pleacă la apus.
Dator este românul a sa recunoștință
Monarhului ce țara cu tine înzestra,
Căci zelul tău sălbatic, fanatecă-ți silință
De grația robiei pe robi chiar degustă.
Căci mulți care-mprejuru-ți cerșau a ta rânjire
Vrăjmași ai libertății, ce binele nu-l vor,
Născuți erau să fie cu tine în unire,
De nu umileai, crude, și chiar basețea lor.
Tiran omiopatic, cum nu des se găsește,
Otravă prin otravă în noi ai vindecat.
O nație întreagă prin mine-ți mulțumește
Și te proclam din parte-i al țării Ipocrat.
A! Dacă vom ajunge la ținta mult visată,
De voi trăi atuncea (și-mi place să o crez),
Tu vei avea, fii sigur, o statuă bogată,
Al cării bust cu lanțuri eu am să-l decorez.
În jocul lor, copiii o vor scuipa în față;
Și când vreunui gâde vom da numele tău,
Acel om se va crede nevrednic de viață,
Pierdut din omenire, bătut de Dumnezeu.
Așa când toamna rodul s-a copt în vii, grădină,
Țăranul ce se teme de hoții zburători
Pe ramură înaltă expune la lumină
Scheletul coțofenei, cadavrul unei ciori.
Spectacolul gonește jivine răpitoare,
De lacoma lor ceată ogorul e ferit.
Țăranu-atunci profită d-a feței lui sudoare.
E veselă natura și omul mulțumit.
Adio! lung adio! și fără revedere,
Departe, mult departe te du din țara mea,
Pustiul Siberiei te-așteaptă cu plăcere,
Pământul să te-nghită și dracul să te ia.

George Coșbuc - Zobail

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La miez de noapte morții-n cor
Își cântă jalnic imnul lor,
Iar albele giulgiuri bătute de vânturi
Dau tact tânguioaselor cânturi.
Ei sunt războinicii oșteni
Ai regilor asirieni —
Zobail la moarte i-a dus ca pe-o turmă,
Cu biciul bătându-i din urmă.
Ce fericit e cine-i viu!
Noi putrezim într-un sicriu!
Ni-e dragă și nouă viața și-averea,
Dar regii ne-o iau cu puterea.
Frumos e, sfânt e să trăiești
Când pentru ai tăi tu suflet ești;
Dar noi am trăit ca să dăm ajutorul
La regi care omoară poporul!.
Tu, cel mai lacom dintre regi,
Ai umilit popoare-ntregi!
De dragostea unei regine frumoase,
Umplut-ai pământul de oase!.
Tu pierzi bărbații tăi cei buni
Să faci femeilor cununi!
Tu pierzi în orgie al țării tezaur,
Bei vinul din cupe de aur.
Te porți în haine de argint
Și-n ceasuri dragi de dulce-alint
Săruți pe Tofale, femeia necastă,
Pe cea mai frumoasă nevastă.
Tu dai un semn, și porți să frâng,
Și zeci de milioane plâng;
Oceanul de spaimă în lături s-abate
E vuietul multor armate —.
Dar tot ce ai, de noi ți-e dat!
Și tu râzând ne-ai îngropat!
Mășelule! Astăzi, de-am fi în viață,
Te-am bate cu palmele-n față!.
Și cântă morții, cântă în cor
Și plin de ură-i cântul lor.
Urgia mâniei le-neacă suflarea,
Blestem le e și gemet cântarea.
Dar iată! un scârțâit la porți!
Spre Ninive privesc cei morți:
Doi oameni purtând un cadavru în spate
Răsar pe tăcut din cetate.
Sub ziduri pun povara lor.
Încet al morților popor
S-apropie-n șiruri de-o pânză murdară;
O victimă a regelui iară!.
Și triști, cu fruntea-n piept privesc,
Apoi deodată izbucnesc
Să râdă cu hohot, de mâini să se prindă,
Fanatică horă să-ntindă.

George Coșbuc - Ex Ossibus Ultor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A fost un tânăr împărat –
De la mișei a smuls averea
Și-a smuls de la tirani puterea
Și mulți nebuni a spânzurat.
Dar patru inși vorbind în șoapte
L-au dus în giulgiuri învălit
Și-n codrul cel mai tăinuit
L-au îngropat târziu în noapte.
Cei tari zic: „A fost mișel!
Ne-a prigonit prea multă vreme.”
Iar popii fulgerau blăsteme
În cei ce mai vorbeau de el.
Nici voie să-și cernească portul,
Nici drept să-l plângă n-au avut,
Și niciodată n-au știut
În ce pământ le doarme mortul.
Și nu vor ști! Căci groapa lui
În blăstămat pământ s-ascunde.
Nici soare-acolo nu pătrunde,
Nici plângerile nimănui,
Jurat-a iadul să-ngrădească
Cu nopți de veci acest mormânt,
Iar brazii tac, că niciun vânt
Nu-i clatină, ca să vorbească.
Dar noaptea-n zare, uneori,
Când e furtună-n depărtare,
La margini de-orizont răsare
Un fulger alb, târziu spre zori,
Și-ntruna spre pădure-arată
Și scapără spre ea mereu;
E, parc-arată Dumnezeu
Spre groapa cea de veci uitată.
Iar într-o noapte va lovi!
Și spintecată de lumină,
Fugi-va noaptea cea haină,
Și brazii-n flăcări vor vorbi:
Și-atunci, cu fulgerul tovarăș,
Ieși-va mortul împărat,
Și-n iadul lor, de-unde-au plecat,
S-or prăbuși tiranii iarăș.

God - Vodă - Lăpușneanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lăpușneanul, Vodă – Lăpușneanul
Boier vechi și domn creștin
Se-ntorsu la domnie
Pe Moldava glie
Și Țării îi ziceau:
„De voi nu mă vreți
Eu vă vreau, cu ori far’ de voie!”.
Patruzeci și șapte de capete tăiate
În stilu’ de piramidă așezate
Căpățâni de boieri vrăjmași
Din cetatea di la Iași.
Lăpușneanul!!!.
Se scaldă în sângele țării
Și-n fața mulțimii
Și-a doamnei sale Ruxandra
făptuind Nedumnezeirea
Și pieri-n durerea lui
Și-n blestemele altora
După voia Domnului
i-o curmatu lui viața
Domnița sa Ruxandra
făptuind Dumnezeirea!.
DA!!!.
A doua domnie a lui Alixandru – Vodă Lăpușneanul
carile apoi a tăiat patruzeci și șapte de boieri
la anii una mie cinci sute șaptezeci și patru

Percy Bysshe Shelley - Măreția Politică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Măreția politică (1821).
Puterea, faima, pacea, măreția
Și arta nu-nsoțesc acele gloate
Pe care le-mblânzește tirania.
În nici un stih inima lor nu bate.
Istoria le-arată mârșăvia,
Iar arta are-oglinzi întunecate,
Când milioanele de sclavi, orbește
Pășesc și pângăresc cu chipul lor
Aceste-oglinzi. Ce-i gloata, de-o unește
Doar forța? Omu-i om, când domnitor
Asupra sa, el însuși se numește,
Când își înalță tronul său, cu fală,
Pe-nvinsa vrere, și când potolește
A spaimei și-a nădejdilor răscoală.