tinutul pierdut

Miază de zi părăsind-o sunt unul și palid;vorbe aștept, între lucruri le-ntâmpin cu teamă –mie-mpotrivă și singure vin, că a lor etaina rostirii acum și-n așternerea văii.Unde cad ele ca stoluri amişună iarba,ceața le mână sătule, pe lanuri le-abate;zidul descrește, cu vuiet se-acoperă lemnul,care de pradă m-ajung și mă-mpresură săbii.Laur se-ntinde și până la râu … Citește mai mult