Versuri corectate și adnotate
Ce simplu-i să nu-mbătrânim;Doar timpul trebuie oprit,Să vindem ce-am agonisit..Săraci, să fim ad interim!.Să nu mai știm nimic din școli,Să reînvățăm limbaj din cărți,Să reînviem părinți ce-s morți..Să ignorăm metehne, boli!.Să ne jucăm, precum copii,De-a mama, tata-ntr-un fânar;Să nici nu știm de calendar..Să discutăm vagi inepții!.Să zburdăm iar pe câmp, pe deal,Să nu mai știm … Citește mai mult
Codru-i alb și frunza-i neagră.A lui mii de rămureleDe zăpadă îi sunt grele,Vântul trece doar prin ele,Vântul rece și vreo țarcăScuturând le mai descarcă.Albă-i noaptea cea cu lună,De-n departe codrul sună,Lupi-n pâlcuri se adună.Suflă vântul, suflă-ntr-una,Câmp și cer mi le-mpreună.Te-apuc-o jale nebună,Jale lungă și întinsă,Ca și țara toată ninsă,Codri tremur ca o vargăCât îi zarea … Citește mai mult
Copilăria, Doamne, e un viciuși-a fi tânăr e-un păcatdin cerneală, hai ia-ți biciulfii, cuvântule, bărbat.A fi tânăr nu-i păcatironia nu-i o crimăazi politichia la palatpe bărbații mari i-animă.Ignoranța e o crimădin cerneală îmi iau biciulși vă mai trântesc o rimăînsăși viața e un viciu.Și-a fi om e un păcatDoamne, vai de neiertat.Costel Zăgan, ÎNSEMNE, 2010