Cineva - Timpurile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Timpurile care au fost odată
Nu vor mai fi niciodată
E deprimant cum clipele plâng
Suspină cu lacrimi de sânge în gând.
Batișta iubirii e umedă iar
Iar razele apei sfârâie-n jar
Mireasma culorii se pierde-n speranță
Se simte dezechilibru total în balanță.
Și noaptea stă și zace-ntristată
Știe că vremurile care au fost odată
Nu vor mai fi niciodată
Și nu va mai fi ca altădată.
Un sunet răsună cu dor și cu jale
Unde-ai fugit, timpule, ai luat-o la vale?
Ai fugit fără să mai spui vreun cuvânt
Iar acum zaci și bagi oamenii-n mormânt.
Pentru oameni viața este o avere
Iar tu, timpule, taci, murind de plăcere
Toți te cunoaștem, dar nu te știm
Te vedem doar atunci când îmbătrânim.
Pentru tine viteza-i dușman
Iar dansul umbrelor se scurg pe tavan
Timpule, cât de mult ai trăit!
Până-n momentul de față nu ai murit!..
Oare când te vei sfârși, unde te vei duce?
Doar n-ai trăi la infinit, mai bine fă-ți o cruce
Vai, timpule, ai milă și-ndurare
Că o să vină timpul când chiar și timpul moare

Tudor Arghezi - Timpuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Timpuri.
Uite-ți trecutul în palmă… Te gândești…
Atâtea povești –
Când le-ai citit,
Fără-nceput, fără sfârșit
Și cu sfârșitul la-nceput?
Seamănă măcar a trecut
Crâmpeiele acestea
Ce par să urzească povestea,
Icoanele șterse, în care umblă
O umbră de umbră?.
Ape fără oglindire,
Sfoara pâraielor subțire
Care-ntr-o dâră se zbate
Pe păturile otrăvite ale albiei uscate?
Nisip, cenușe și lut
Sunt în trecut?.
Un talaz se frământă,
Zguduie marea frântă,
Rupe unda și viscolul de alge
Și nu se sparge!
Se îndulcește, alunecă, se strecoară, adoarme.
Fără năvală, fără să se sfarme.
Hultanul a cerut boabe de sânge.
Leagă-i rana, nu i-o strânge,
Și pliscului, când i se deschide,
Dă-i boabe de stafide.
-Tudor Arghezi – VERSURI – 1980

Timpuri – Versuri.pro

Cineva - Timpurile

Tudor Arghezi - Timpuri