Giuseppe Ungaretti – Timpul E Mut
Timpul e mut între trestiile încremenite…Departe de maluri rătăcește-o canoe…Obosit, sfârșit e vâslașul… CerurileDeja s-au pierdut în prăpăstii de fum…Tras inutil în marginea amintirilor,Ar fi poate o binecuvântare să cadă…Să fi știut.Că aceeași iluzie e lumea și mintea,Că în misterul valurilor propriiOrice voce pământească e naufragiată.