Christian W Schenk – Când Am Plecat Vrăjit Pe Munte
Timpul oprit ondulează prezentulÎn care mă-mpiedicÎn care mă-necŞi pauza secundelorFecundă cezuraDe care mă-mpiedicÎn care mă-nec.Un pumn plin de geneÎmi scoate luminaŞi orb trec spre culmeaMuntelui vrăjit.Lacrimile puse pazăPe mărgele de sub lacrimiSe sfărâmă de metalulZăbrelitei mele vieţi.Sunt uitat şi de-ntunericŞi de iad şi de păgâniŞi de mintea-mi dusă-n vegheaNegurilor ce se-ntindPeste ochi, peste simţire,Amintiri neamintiteŞi … Citește mai mult