tigru – Versuri.pro

Mihail Lermontov - Mănușa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-o parte, -n tăcere, boierii
Aşteaptă spectacolul serii;
În mijlocul lor
Stă regele falnic pe tron;
În cerc, pe înaltul balcon
Stau damele-n roi sclipitor.
Dar iată, la semnul regal,
Scrâşnind se deschide-un portal
Şi iese un leu
Cu umbletu-i greu
Şi-n juru-i priveşte
Regeşte.
Îşi scutură coama
Şi cască alene,
Apoi se întinde-n
Nisipul arenei.
Din nou un semnal –
Şi-un tigru în saltu-i mortal
Ţâşneşte săgeată
Şi iată,
Pe leu întâlnindu-l,
Răcneşte, se-ncinge,
Apoi ciudat
Îşi flutură coada,
Pe leu ocolindu-l
Şi-atent urmărindu-l
Cu ochii în sânge..
Cum robul în faţa stăpânului
Degeaba-şi arată veninul lui:
Tot astfel supus s-a culcat
Cel rob lângă leu-împărat.
Şi-atunci zburase dintr-o mână
O mănuşă prea fină,
Lunecând, ca la-ntâmplare,
Între cele două fiare.
Provocându-şi pe loc cavalerul discret,
Cunigunda rosti zâmbindu-i cochet:
„Îmi place nespus să încerc, cavalere,
Focul din inimi. Acum, dacă zici
Că mult mă iubeşti, fă-mi plăcerea
Mănuşa din colb să-mi ridici”.
Îmboldit, cel voinic de poveste
Eroic arena despică
Şi mănuşa cea dintre două bestii
Cu mâna-i fermă ridică.
Şi martorii scenei privesc îngroziţi
Cel tânăr, ce-aduce cu paşii grăbiţi
Mănuşa – stăpânei. Ea, -n tandru-i parfum,
Promite-n priviri
Tot noi fericiri,
Duios întâlnindu-şi eroul acum
El, în schimb, năboindu-l trăirile,
Îi aruncă mănuşa în faţă:
„Nu-ţi primesc mulţumirile!”
Şi îndată o lasă.

Cassian Maria Spiridon - Tigru la Vânătoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

După o zi de prelungi moliciuni
În care toate felinele
Cu labele lor pline de lănci
Își arată
Prin canini
Reciproc
Întreaga tandrețe.
Vine noaptea
Sub globul de aur
Al luminoasei Selene
Cu pași liniștiți
În surdină
Tiptiluș
În sfârșit singur
Calcă feroce
Spre necunoscutele prăzi.
Cu privirile fosforescente
Străbate labirintul de fapte
Picioarele neliniștite
Apăsă clape pline de urlete

Jorge Luis Borges - Aurul Tigrilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Până sosi-va ceasul de galben asfințit
Nu-mi voi putea lua ochii
De la impunătorul tigru de Bengal.
De colo-colo umblă pe hărăzitu-i drum
Și nici nu bănuiește
Că gratiile-s închisoarea lui.
Veni-vor după-aceea și ceilalți tigri:
Tigrul de foc veni-va al lui Blake,
Și aur, mult, sub diferite chipuri:
Metalul iubitor care-a fost Zeus,
Inelul celor două nopți, Draupnir,
Cel care zămislește nouă inele,
Iar acestea, altele nouă, și tot așa la nesfârșit.
Cu anii fost-am părăsit
De celelalte culori încântătoare.
Nu mi-au rămas decât
Tremurătoarea lumină, umbra deasă,
Și aurul de la-nceput.
Voi, asfințituri! Voi, tigri! Voi, fulgerări
Ale mitului și ale epocii!
Văd un aur mult mai prețios, părul tău,
Pe care-l jinduiesc aceste mâini.

Jorge Luis Borges - Celălalt Tigru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Visez un tigru. Proslăvește umbra
Biblioteca vastă, laborioasă,
Și rafturile parcă estompează;
Puternic, inocent, însângerat
Și nou, el selva va străbate lin
Și viitorul, urma-n mal mâlos
Lăsând de râu cu nume neștiut
(În lumea lui nu-s nume, nici trecut,
Nici viitor, o clipă numai certă),
Și va-nghiți barbarele distanțe
Și adulmeca-va-n labirint stufos,
Dintre arome, aroma aurorei
Și-aroma de vânat plăcută foarte.
Printre zăbrele: trestii lungi de bambus,
Dungi descifrez de tigru și presimt,
Sub pielea lui vibrând lucioasă, mușchii.
În van în calea mea se-aștern boltite
Și necuprinse mări, deșerturi vaste:
Din casa aceasta din îndepărtat
Oraș american din Sud, visez
Și te urmez, o, tigru de pe Gange.
Când înserarea-n suflet îmi pătrunde,
La tigrul vocativ din versu-mi cuget.
E-un tigru de simboluri și de umbre,
Înșiruire de figuri de stil
Și de-amintiri din enciclopedie,
Nu tigrul implacabil, giuvaier
Funest, sub soare ori lună schimbătoare,
Care-n Sumatra ori Bengal repetă
Ritualul de iubire și de moarte.
Opus-am ăstui tigru de simboluri
Pe cel adevărat, cu sânge cald,
Ce hăcuiește-a bivolilor turmă
Și azi, în august 3, leat 59,
Pe pajiște-și întinde umbra-nceată,
Dar însuși faptul de-a-l numi acuma
Și de-a-i închipui ambianța-nseamnă
Pe tigru să-l prefaci într-o ficțiune
De artă, nu ființă vie a Terrei.
Al treilea tigru căuta-vom, care
Va fi la fel cu ceilalți, altă formă
De vis, sistem de omenești cuvinte,
Nu vertebratul tigru, acela care
Prin selvă, depășind mitologia,
Pășește lin. Și totuși – știu prea bine –
Ceva-mi impune această aventură
Nedefinită, veche și smintită,
Și-n ceasul înserării caut tigrul
Cellalt, ce-n versul meu nu-și află locul.

Gheorghe Tomozei - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Suflete al meu, de copil,
te duci și tu
ca pasărea ce trecu,
să mori în Nil?
Și tu, sânge, cu frigul
ce te mușcă mereu
mergi să mori poate-n Tigru,
Eufratele meu?

Pablo Neruda - Tigrul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt tigrul.
Te pândesc printre frunzele
groase ca lingourile
de mineral umed.
Râul alb crește
sub negură. Apari.
Goală te scufunzi.
Aștept.
Apoi, dintr-un salt
de foc, sânge, dinți,
cu un atac doborâtor
pieptul tău, șoldurile tale.
Îți beau sângele, îți frâng
membrele una câte una.
Și rămân veghind
prin pădure ani întregi
oasele tale, cenușa ta,
emișcat, departe
de ură și de mânie,
dezarmat de moartea ta,
traversat de liane,
emișcat, departe
de ură și de mânie,
dezarmat de moartea ta,
traversat de liane,
încremenit în ploaie,
santinelă implacabilă
a iubirii mele asasine.
El tigre.
Soy el tigre.
Te acecho entre las hojas
anchas como lingotes
de mineral mojado.
El río blanco crece
bajo la niebla. Llegas.
Desnuda te sumerges.
Espero.
Entonces en un salto
de fuego, sangre, dientes,
de un zarpazo derribo
tu pecho, tus caderas.
Bebo tu sangre, rompo
tus miembros uno a uno.
Y me quedo velando
por años en la selva
tus huesos, tu ceniza,
inmóvil, lejos
del odio y de la cólera,
desarmado en tu muerte,
cruzado por las lianas,
inmóvil, lejos
del odio y de la cólera,
desarmado en tu muerte,
cruzado por las lianas,
inmóvil en la lluvia,
centinela implacable
de mi amor asesino.

Emily Dickinson - Un Tigru Muribund

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De sete-un tigru crunt gemea –
Eu pe nisip umblam –
O stâncă-n tihnă picura
Și-n mână apă luam –.
În ochii lui – murind tăcut –
Cătam și se vedea
Cum o imagine-a crescut
A apei – și a mea –.
Și vină n-am – c-am zăbovit,
Nici el – așa socot,
Dar când aproape am venit
Văzut-am că e mort.

Farkas Arpad - Risc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când zeii au dormit
în calmul atlantic, adâncit,
m-am gândit să mă joc puțin ‒
și pe tigru l-am îmblânzit.
Se joacă-aci pe sofă
cu globul – îl privesc:
dac-ar răsuna pustiul,
un mileniu aș pierde.

Nichita Stănescu - Scama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De sus de undeva o mică scamă,
Venită-ncet, plutește vag, cu teamă
Se urcă și coboară lent prin tindă,
s-oprește, se-admiră în oglindă
Spre ghemul cel tăcut din colț coboară
…și fire cresc pe ghem și se-nfioară
…și labe are ghemul ce se-nnoadă
și coadă are ghemul… vai ce coadă!
Doi ochi verzui se plimbă după scamă
…pupilele cu tăieturi de lamă
Înfipte-n tigrul ca de jucărie
se-nvârt, iar tigrul pare de hârtie
Și scama vine-ncet… și țâști odată
tărcata labă către scamă cată.
Dar hoața printre ghiara-ntinsă-i scama
și fuge legănată ca pe apă…

Nicolae Neagu - Desen cu Tigrul Hanibal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ca să fim cu toată lumea-n ton,
ne-am făcut un tigru de carton.
Fiind noi experți în zepeline,
cred că l-am făcut cum se cuvine.
Nu doar că i-am pus urechi, picioare,
(de-astea, astăzi, toată lumea are)
sau că l-am dotat cu bot, cu coadă,
(când le ai e bine să se vadă)
ci – și-aceasta-i faptul colosal,
că am pus să-l cheme Hanibal.
Numele, desigur, i l-am dat
după ce l-am cât de cât… pictat.
De atunci e, parcă, scos din pungă.
Cât e noaptea lungă, ziua lungă,
cât sunt săptămânile de lungi
șade-n pijamaua lui cu dungi.
Cred că e un tigru foarte șic,
deși, noi tot l-am greșit un pic.
Are-un ochi sașiu, ce spre amiază,
dintr-o pleoapă cârnă lăcrimează
și-o ureche moale, alta creață,
de cățel trezit de dimineață.
Ca să-l îmblânzim i-am pus în lapte
două roșcove răscoapte
și un vârf de lingură de griș.
Când mănâncă, poți să-l strigi pis! pis!
Dacă, însă, este după masă,
are-o mutră tare fioroasă.
Că și când ar ronțăi covrigi:
nu poți nici să-l mângâi, nici să-l strigi.
Știu un șoricel care uitase
că era trecut de ora șase.
Cum uitase, a-ndrăznit să-l cheme.
Hanibal cinase mai devreme
și-auzindu-l, tocmai moțăia
cocoțat pe-un colț de canapea,
mârâind, l-a întrebat ce vrea?
Șoricelul nu voia nimic
dar, de spaimă, a tăcut chitic.
Hanibal l-a prins ușor de chică –
observase cât îi e de frică,
l-a privit în ochi cu vai! cu chiu!
(era-n dreptul ochiului sașiu
și-ăla vede strâmb și mai târziu)
după care l-a împins de șale
binișor, pe-o perină, la vale,
l-a mai descâlcit din două cute
și, pe nas, a mormăit: hai, du-te!
Șoricelul a privit în sus:
Nu-i venea să creadă, dar s-a dus.
din volumul „În orașul Poc-în-plic”