tigara – Versuri.pro

'cruz feat Cosmina - O Zi de Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu-mi plac zilele de vară
În care mor de plictiseală
Dar ies în fața porții
Și-mi aprind o țigară,
Vad copii care se joacă pe strada mea
Și vad țigani alergând
Că-i fugărește garda.
Mai sunt și fetele care abia se târăie,
Vin direct din cluburi,
Nu le mai țin picioarele.
Altele… Alea norocoasele,
Cobora din mașină să nu le ardă soarele.
Belelele, se găsesc peste tot
Dar, nu te sfătuiesc,
Să fii chiar atât de prost,
Chiar, nu are rost să te bagi aiurea-n seamă
Tu ai drumul tău, mai bine vezi de treaba ta
O mare caterincă, ar fi modul în care
Te apuci să comentezi,
Iar băieții te iau la palme
E normal să se întâmple așa,
Ești în cartierul meu, pe strada mea.

Refren 2x:
E despre modul meu de viață..
E despre noi.
E de la cotul meu de stradă..
E pentru voi.
E doar o zi de vară..
O zi banală în care tu n-ai ce să faci
Și mori de plictiseală.

Poate nu măsor inteligența-n toale originale,
Nici măcar banii nu m-au adus la disperare,
Mașinile, pentru mine, chiar nu mai au valoare,
Dar îmi place, pe strada mea,
Să văd soarele cum răsare.
Ne dăm la umbră și pe lângă așteptăm,
Să apară câte o fată și vedem una beton,
Ne băgăm cu japca-n seamă,
Dar, e degeaba..
Tipa are mersu’ ei,
E stilul de Constanța.
Pe toată strada..
E liniște deplină,
Când vedem că fata noastră,
Se urcă-n limuzină.
Dar, noi, tot la umbră, tot pe strada noastră,
Sperând că următoarea, să ne cadă-n plasă.

Așa că lasă, și fii atent ce-ți spun,
Când ziua este lungă, și sunt multe de făcut,
Să știi că pentru noi,
E doar o zi de vară,
În care tu n-ai ce să faci,
Și mori de plictiseală.

Refren 3x:
E despre modul meu de viață..
E despre noi.
E de la cotul meu de stradă..
E pentru voi.
E doar o zi de vară..
O zi banală în care tu n-ai ce să faci
Și mori de plictiseală.
E despre modul meu de viață..
E de la cotul meu de stradă..
E doar o zi de vară..

Dangeru - Fumat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

STROFA 1:
Aveam câteva zile de când mă lăsasem de fumat
Am încercat să stau fără, dar n-am rezistat
Aveam gâtul pietrificat, era făcut ciment
Trebuia să fac cumva ca să fumez un Kent
La colțul străzii cineva se zbătea c-o țigare
Îl cunoșteam din vedere, oricum era mai mare
I-am cerut o țigare, îmi zice că nu are
Decât dacă doresc un joint cu multe minerale
La cât de profund eram de însetat
L-am fumat jumate și m-a terminat
La câteva secunde mă întreabă dacă mă simt bine
Eram vesel, râdeam și parcă eram în altă lume.

REFREN:
Așa cum zicea și maiestrul Bacovia
Zilele se scurg spre cimitir // Una câte una
Și destrămând al vieții fir
Se duc pe totdeauna.

STROFA 2:
Încercam să mă țin bine pe picioare
Pur și simplu nu puteam, mi-o luau la vale
Vroiam să plec acasă, dar tipul nu mă lasă
A văzut că dădeam cu stângu-n dreptu și viceversa
Tipul începuse să se panicheze
Eu vedeam strâmb și pe mai multe fețe
Începuse să fie stresant
Mie orice-mi trecea prin minte mi se părea amuzant
Într-un final îl conving și mă lasă să plec
Mă îndrept încet spre casă și încerc
Să-mi amintesc drumul pe care trebuia să-l trec
Și aveam impresia că mă-nvârt în cerc.

REFREN:
Așa cum zicea și maiestrul Bacovia
Zilele se scurg spre cimitir // Una câte una
Și destrămând al vieții fir
Se duc pe totdeauna.

STROFA 3:
În sfârșit am ajuns acasă și-s mulțumit
C-am ajuns întreg și nu m-am îndreptat spre infinit
Mă uimesc stând cu fața în oglindă
Vad ceva mai urât ca mine și și într-una mă imită
Ciudat, abia acum încep să realizez
Țigara a fost de vină și de-aia aberez
Trebuia să fi știut de la început
Dacă te-ai apucat de fumat nu te mai lași nici rupt
Trebuie să ajung repede în pat
Presupun că-n somn nu te mai consideri un ratat
Cam asta a fost și nu fumați altceva decât tutun
Altfel vei ajunge în cămașa de forță și considerat nebun

Dominic Stanca - Frizerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te rădea într-un ciob de oglindă,
lângă soba de tuci,
pe un scaun cu paiele scurse.
Te rădea după cum voia el să te radă.
Te lăsa cu obrazul pe jumătate zoit
și ieșea pe scări să-și fumeze țigara.
Apoi se vâra după sobă
și râdea
– râdea cu gura lui lată –
schimonosindu-și fața,
boboșindu-și ochii lui basedovieni.
Și nu știai de ce râde:
de tine,
de el,
de scaunul scurs, caraghios?
Nu puteai tu să afli.
Și nici măcar nu puteai să pricepi.
Apoi până în cele din urmă
îți dădea de capăt,
după ce mai făcea o escală,
fie pentru râs,
fie pentru urinat,
fie pentru înc-o țigară.

DOC - Regulamentul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când l-am cunoscut pe doctorul,
i-am spus regulamentul.
Ascultă bine, doctore,
facerea coziasului de 30 de secunde.
Te apuci, după aia poți să mai zăbovești,
dacă depășești 30 de secunde ești penalizat.
5 puncte plus 2 puncte se acumulează, 7 puncte.
Neîndrumarea coziasului greșit
se pedepsește 2 plus 2 puncte.
Abandonarea coziasului dinadins e agravantă,
poți să intri în comisie.
E exact ca și cum ai da peste trecerea de pietoni,
peste un grup de tineri.
Predarea coziasului stins, adormirea coziasului,
se pedepsește cu 2 plus 4, să-ți explic și de ce.
Te aștept că-i rândul meu, nu?
Și tu mi-l dai stins.
Exact când să-l duc la gură, trebuie să caut bricheta,
bricheta nu e, caut bricheta, trebuie să te ridici,
ceva stresant, agravant, deci 4 plus 2, 6 puncte.
Predarea coziasului nesficuit,
adică să-ți explic și în paranteză,
dacă ai coziasul, ai tras din el și ai tras în neștire
și e jaratec mult și tu nu sficuiești
și mi-l dai mie să-mi cadă pe piept,
este nerespectarea coziasului nesficuit.
N-am să-ți mai explic ceva, fumezi,
mai stai de vorbă adormit cu coziasul în mână,
asta înseamnă sugrumarea coziasului dinadins,
se pedepsește cu 2 plus 2 puncte.
La 24 de puncte țin să-ți atrag atenția
că ești suspendat și ai dreptul,
poți să vii aici cu o șpăguță timp de câteva săptămâni,
depinde de cum vii, să înfiletezi, s-aduci
și să muncești în folosul celorlalți
pentru asigurarea unui cozias mai bun.
A exista și să zicem că înțeleg, ești obosit,
pui coziasul în scrumieră și nu mai ai putere
să ridici mâna la dreapta celuilalt pentru predarea coziasului,
atunci trebuie să anunți în minim 10 secunde: cozias liber!
De atunci intri în abandonarea coziasului dinadins
și primești 6 puncte, deci cu agravantă,
c-am astea sunt regulile,
sper să îndepliniți.

Dricu - Vara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doar prietenii cu mine și-n față cu o bere
Asta-i tot ce poți când situația o cere
Verific buzunaru, nea, iar am dat-o-n bară
N-am niciun leu, lucrez pe timp de vară
Nu zburdăm ca zmeii după piz.dele de-afară
Și după 8 clase noi încă mergem la școală
E vară chiar dacă ai BMW sau Solenza
Unii au carnete și alții corigența
Decât să porți haine, așa mai bine deloc, zi de obraz
Bucură-te și tu, e factura mică la gaz
Ea se-aranjează-n baie, vin eu: da-te că mă piș!
E singuru sezon în care ai țâțe pe acoperiș
Acum e cald afară, n-am pe mine nicio toală
Inaugurez mândru colecția-n pu.la goală
Și voi ăștia acum de vă spargeți de râs pe jos
Să știți că albumu’ ăsta tinde să fie serios.

RF
Stăm cu toții sparți vara pe-afară
Ne-adunăm câte 10, fumăm doar o țigară
La terasă-i gând, hai mai pe seară
După 2 ore, e ca odinioară X2.

Cot haine-le subțiri [ha], treaba e brici
Sper că n-am crescut ca să nu rămână mici
Cald afară da’ nu doar soarele arde
0 transpirație la subrat, 35 de grade
Aha acuma zic mă piș în el de trend
N-o ard ca tot fraieru’ cu Rexona For Men
Deci păpușă dacă mă cauți îți zic nu dispera
Doar să ai mirosu’ bun și deja poți să-mi iei urma
Mă duc și mă tund, sunt ca scos din cutie
Vorbind despre ani, păi pot să duc și 1000
Vin lângă tine dezbrăcat, nu vrei să riști
Am o palmă după cap, credeam că-s la nudiști
Vad mulți afară, mi se modifică starea
Fac un efort, îmi intră-n ochi hibernarea
Și mă duc, dau ceva pe gât, ies din tufiș
Astea-s efectele verii, mă duc să mă piș!

RF
Stăm cu toții sparți vara pe-afară
Ne-adunăm câte 10, fumăm doar o țigară
La terasă-i gând, hai mai pe seară
După 2 ore, e ca odinioară X2.

Draghita Sebastian - Plus… Minus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și cel mai mic strop de lumină mă ucide,
În mine mă închide…
Ce dulce-i suferința!
Mai nou, aceasta-mi umple ființa.
Mă simt cum pic din lumea mea
Și simt că pic într-una rea
Și nu mai pot să mă ascund după perdea
Pentru că n-o mai am pe ea… și-așa…
Umblu stingher, nebun,
Mă văd ușor, pierzându-mă în fum
Trăgând încet dintr-o țigară
Și uite… uit de scrum.
Și totuși…
O să mă-obișnuiesc cu-acea lumină
Și o să trec peste orice vină
Și o să fac să-mi fie ziua plină,
Simțindu-mă ca un miner prea fericit
Că a ieșit din nou din mină.

Petre Stoica - Îmi Amintesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi amintesc lumina aceea de culoarea mentei
Îmi amintesc surâsul acela din adolescență
Îmi amintesc și gustul primei țigări
Și-mi amintesc și rochia ta de pe scaun
Și-mi amintesc și alte lucruri simple
Destule
Că să uit atâtea și atâtea amintiri mai importante desigur
Dar mie îmi place aroma portocalei
Și nu carnea ei

Steleverzi - Aprinde O Țigare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fumatul dăunează grav divinității!
Îmi aranjez fracul, azi ce zi e? Și zâmbesc cu sete a anacuzie, aprind și o țigară între lumi, aștept, poate trece timpul mai repede și pot să plec.
Prinde-mi un taifun din fumul ce zboară, cu oda mea odată cu pletele!
De ce moare? Din ce boală? Mă scutură, mă ustură, prin ce coală mă auzi tu, mă? Când mă amuz confuz că mă cam culc obtuz, pe un zid de dimensiuni difuze. Scuze, prinde țigara între buze, ce tușe se duse, că vând un pastel de fum, vrei? Un pictor de versuri, cu scrum pe buze, muze vor să mă acuze că-mi vând opera pe doi lei, și încep să mă amuze, hei.
Sunt pe ultimul meu drum, doar o fracțiune. La sfârșit decolez în frac de univers, prin lume! Dumnezeu spune: „Știu cât vrei să fumezi!” Zâmbesc spre zenit, tușind ultimul vers, un vis, ce vin din valul ce vorbesc, un vortex invers, de desene gri, de trag fumuri pe drumuri și mă-nconjoară jocuri și mă trec călduri, sub paturi de marmuri, prin păduri și guri ce spun că o să-mi crească pe mormântul meu de gând, numai tutun?
Și rad acum văzând raze de soare în fum, visând zale ce cad din soarele meu de scrum și voci ce-mi zic simte-mă, ascultă, atinge, dar cu frică! Pentru că te mint!
Mă simți din fum ca o funie ce te ridică. Și-mi spune, mergi cu regi reci, pe lumea plină și o să treci prin irisi seci de nicotină, să nu-i privești! Și vești ce vin cu fum pe foi, să nu le citești! Și cești de semne în cafele de la zei, să nu le bei!
Fumez privind numai un cer în ochi, ce plânge cu timpul, ce-mi arde așa de dulce când ajunge la filtru. Și-mi tremură și dinții, de-mi ia și suflul fumul dar, rămâne pe cerul gurii un gust ce îl ador, amar.
Devine viciu ceva vag, precum un măr de var, în valea verde de eden ce încolțește-n pieptul meu atunci când Dumnezeu nu mă iubește, mă trezește!
Și-ntr-un exces de un deces sublim, plecăm. Teribil el, cât e de mare-mi aprinde o țigare și, fumăm.
Îmi aranjez fracul, azi ce zi e? Și zâmbesc cu sete a anacuzie, aprind și o țigară între lumi, aștept, poate trece timpul mai repede și pot să plec.
Îmi aranjez fracul, azi ce zi e? Și zâmbesc cu sete a anacuzie, aprind și o țigară între lumi, aștept, poate trece timpul mai repede și pot să plec.
Îmi aranjez fracul, azi ce zi e? Și zâmbesc cu sete a anacuzie, aprind și o țigară între lumi, aștept, poate trece timpul mai repede și pot să plec.

Daniel Vişan-Dimitriu - În Scrumul Dimineții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E vară, dimineață, vreme bună,
de-afară se aude ciripit
și cearta vrăbiilor ce se-adună
pe-asfaltu’-nfierbântat, la ciugulit.
Îmi amintesc de unele concerte,
cu ținta, uneori, un „mare-artist”,
pe care fete în bărbați experte,
l-ar vrea, dar.. merge și-un instrumentist!.
Îmi fac, rapid, o cafeluță mică,
și ies cu ea la masa din balcon;
pe-un fir întins, se-așează-o rândunică,
străină în orașul de beton.
E-așa frumoasă, gingașă, timidă,
c-un tril plăcut, cu roșul de sub gât
continuat de-un alb ca de hlamidă
ce de pe umeri i s-a pogorât.
Un flutur alb apare de niciunde
și se așează, sub privirea mea,
pe-o floare, dând să își afunde
în trupul ei, întreagă ființă-a sa.
E-o lăcomie ce îmi amintește
o vreme-n care, tot așa, și eu,
gustam ce tinerețea prețuiește,
trecând, în palmares, câte-un „trofeu”.
Și, dacă mă gândesc puțin mai bine,
sunt amintiri ce, calde, îmi apar
și sunt frumoase, nu mă pot abține
să nu mi le-amintesc.. până dispar.
Dar una dintre ele tot revine,
ca o cafea cu gustul prea amar,
iar liniștea și clipele divine
de azi, le tulbură, dar în zadar.
Sunt multe alte amintiri, plăcute,
ce îmi apar în locu-i, de prin fum,
din timpul ce-a trecut pe nevăzute,
lăsându-le, în urma lui, pe drum.
Țigara mea s-a terminat, iar fumul
se-mprăștie, deja, prin amintiri;
tot ce-a rămas, ca-n scrumieră scrumul,
e, parcă, urma ultimei iubiri.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Zece”)

Mecena - O Fată… 7 Frunze… (Corect)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Avem povestea specială din viața asta banală,
Gramul de suspans necesar pentru a ieși din impas,
Picătura de adrenalină ce imprimă totu’ mai ușor pe retină,
Ne merge strună!.
Ea e calea aparent greșită, în final cea bună,
Care te ajută să vezi binele,
Rezolvarea ușor găsită pentru probleme cotidiene,
Totul ține de interpretare!.
Un lucru din ce fumegă rezolvă o problemă foarte mare,
Omoară gânduri criminale,
Are acel ceva ce-ncântă.
Poate o lege nescrisă frântă,
Te rog, desfa-ți aripile.
Du-mă pe un tărâm văzut numai de noi,
Gândurile să fie un refugiu pentru amândoi,
Fără prejudecăți sau haine,
Fără judecăți greșite și persoane haine.

Refren:
Un fum e calea spre fericire,
Uiți de probleme,
Uiți de tine!
Să fii pe feeling cu cineva,
Să fii chill în lumea ta!.
Nori de fum se ridică-n sus,
Nu mai e nimic de spus..
Înc-un fum și-aproape m-am dus,
Diseară scriu versuri și aprind o țigară,
Zăpușind prea mult de căldura asta de vară.
Ca o ții la ierbar,
Ori pentru scop medical,
Maria te scoate mereu din orice calvar,
Inspiră, tragi în piept, plămânu-ți țipă,
Arăt ca Sherlock Holmes când trag din pipă.
Știi că… tutunu-ți dăunează,
Dar tot el o altă lume aparte-ți creează,
O lume diferită,
O lume de toți fumătorii iubită,
O parte din rai coborâtă mai aproape și..
Deși nu-s scriitor,
Îmi scriu viața ca pe-o carte,
Și las speranțele să crească-n vise deșarte,
Da’ o voce-n cap îmi zice:
„Hellas, Repede stinge!”.

Refren:
Un fum e calea spre fericire,
Uiți de probleme,
Uiți de tine!
Să fii pe feeling cu cineva,
Să fii chill în lumea ta!.
Simt nevoia să evadez,
Simt nevoia să visez,
Să scap de infern,
Într-un cuvânt vreau să fumez!.
Ca să pot să scap,
Să pot să plutesc,
Să pot să mă liniștesc,
Să uit de tot,
Ca să pot să zâmbesc,
Deci nu pot să lipsesc!.
Și mă gândesc că mulți se uită ciudat la mine,
Dar nu contează, în fine, starea aia de bine se menține,
Încă un fum, încă două-trei nu mă opresc,
Nu am limită, repet, vreau să plutesc!!!.
Simt cum alunecă ușor,
Fără alcool am senzația că zbor,
Bum, Bum, Bum eh.. deja o dau în exces,
Dacă nu ați încercat sigur nu ați înțeles.
Atâtea ipoteze,
Atâtea teorii,
Mai bine fumați ceva să piară toți criticii,
Poate că știi cum e,
Poate o să-ncerci să amâni,
Ce ai de pierdut?
Pentru tot exist-un început!.

Refren:
Un fum e calea spre fericire,
Uiți de probleme,
Uiți de tine!
Să fii pe feeling cu cineva,
Să fii chill în lumea ta!.
Un om cu un mare caracter,
Un om pierdut în fum,
Ajuns în cer,
Un om care nu o să renunțe niciodată,
La visele care-au apărut când a încercat-o.
Un om care ar vrea multe,
Un om care s-a pișat de mult pe femeile culte,
Un om care o iubește doar pe ea,
Fata aceea numită, alintată de mulți „Maria”.
O fată care n-o să te trădeze,
O fată care atunci când îți e rău,
Starea aia o să ți-o fenteze,
O fată care e mereu lângă tine,
Că ești îmbrăcat prost sau că ești îmbrăcat bine.
O fată mai dulce decât ciocolata,
O fată care nu te stresează ca gagica aia îngâmfată,
O fată pe care n-o visezi o dată,
Păcat că ea cu pământu-i măritată.

Refren:
Un fum e calea spre fericire,
Uiți de probleme,
Uiți de tine!
Să fii pe feeling cu cineva,
Să fii chill în lumea ta! estea specială
Din viața asta