Versuri corectate și adnotate
Uitarea stearpă m-a robitȘi nu-mi mai este dor,Ca-n vremurile din trecut,De zilele ce mor.Și-n locul dragostei de-atunciȘi-a patimei nebune,Pe vatra inimii simtO pată de cărbune.Iar când în cale-mi te-ntâlnesc,În fața mea când vii,Din ochii mei lacrimi de curg –Curg lacrimi pustii.
Au ce mi-a fost din tine mai aproape?Umbrindu-ți păr, sau fruntea grea de nor,sau mâna ta, în care, la izvor,mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape? Sau glasul învăluindu-mă ușor,sau ochii tăi în cari o lume-ncapă,ce deodată mi-o deschizi subt pleoape –sau drumul laolaltă, suitor? Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vremeși părul n-a putut … Citește mai mult
Străine, în calea ta de mă-ntâlneștiși simți ce mult ai vrea să-mi spuio vorbă, de ce să nu mi-o spui?Și-atunci,de ce să nu-ți vorbesc și eu?.