terține – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Terține

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tinzându-ți mâna o priveai cuminte,
Mișcai zâmbind a tale roșii buze,
Șoptind încet, ca-n vis, la dulci cuvinte.
Urechea mea pândea să le-auză
Abia-nțelese, pline de-nțeles
Cum ascultau poeții vechi de muză.
Și-n ochii tăi citeam atât eres,
Atâta dulce-a patimei durere,
Că-n al meu suflet toat-o am cules.
A vorbei tale lamură de miere,
Al gândurilor visătorul haos,
Al tău surâs precum ș-a ta tăcere.
Și chipul tău în voluptos repaos.
Pătruns-au toate limpede-n cântare-mi,
Când al tău suflet mie l-ai adaos.
Stăpână ești pe gându-mi și suflare-mi
Și-acesta cânt, ce gata-acum vedemu-l,
Tu poți să-l ții și numai tu să-l sfaremi.
De-ngădui tu ca eu să-nchin poemul,
Precum viața mea ți-am închinat-o,
Disprețui hula orișicărui emul:
Primește-l dar c-un zâmbet adorato!.
©Mihail Eminovici (Eminescu)

George Topârceanu - Terține

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și acum țin minte șoaptele-i pierdute
În vuietul sălbatic de furtună:
„De ce nu ești cuminte? Du-te, du-te!”
E vânt, e noapte. Fulgeră și tună,
Și-o ploaie acum a început să cadă
În picuri mari cât boaba de alună.
E-un plin ca de sclipiri de spadă,
Eu plec încet, ca-n vis, și nu-mi dau seama.
Un glas… dar cine-ar fi putut să creadă?
Părea că-n urma-mi rugător mă cheamă.

Gheorghe Tomozei - Terține

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu zugrăveli stângace
umple văzduhul ploaia,
și cu culori sărace.
(C-un fulg de nea, odată,
am luminat odaia
copilăriei, toată..)
Ca-n școlărești desene,
ne oglindim în timp,
cu uriașe gene,
cât brazii de înalți,
mereu la fel și-n schimb
întotdeauna alți..
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua plânsă,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape strânge-le!
Toamna, pe-a lunii pânză
ne desenează sângele..

Ion Pillat - Terține

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu păru-n ochi și soarele în păr,
Era ca un pârâu într-o pădure
De mladă nouă: taină și-adevăr.
Și aplecat pe trupu-i, să mă fure
Șuvoiul timpului, lăsam setos
Tot sângele ei tânăr să murmure.
În jocul nebunatic și sfios
Cu doi falcoi vânai sărind călare,
Pe strâmte căi, prin crâng de abanos,
O roză porumbiță în pierzare,
Și sângele-i cu focuri de rubin
Pătă un pat de nori deschis în zare
Când steaua Venerii se-aprinse lin.

Ștefan Octavian Iosif - Terține

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aș vrea să cânt, să-mbrac în mândre rime
Norocul rar ce-n cântec nu încape,
Că nu e vers pe lume să-l exprime,
Ci ca-ntr-un murmur nesfârșit de ape
Ce se revarsă-n valuri de-armonie,
Din mii de glasuri ce-l vrăjesc de-aproape.
Sărmanul suflet cearcă, și nu știe
Ce ton să prindă, ce cuvânt s-aleagă,
Căci toate-l cheamă, -l strigă și-l îmbie.
Iar eu stau mut, – și-aș sta vecia-ntreagă
S-ascult uimit la glasurile-acele,
Privind în ochii tăi albaștri, dragă –
Vis întrupat al visurilor mele!