temnițe adânci

Prin temnițe adânci un timp m-am perindat,Pedeapsă cuvenită vinovăției mele;Încă și-acum târând, duc lanțurile grelePe care Moartea, făr’ s-o vreau, le-a sfărâmat.La existența fără griji am renunțat,Căci Dragostea ritualuri, ofrande, nu ne cere;Exil văzut-am, sărăcie și durere;Îmi pare că așa-mi fu mie destinat.M-am mulțumit cu ce-i puțin, aflând cumvaCă mulțumirea era-n sine păcătoasă,Doar ca să … Citește mai mult