Preref:
Rotunde sunt florile toate
Și ochii-s rotunzi ca și ele
Rotundă-i lumina din stele
Și gândul când aripa-și bate.

Ref:
O roată de foc / 3x.

Rotund și înalt este zborul
Și munții visează rotund
Grăbită e marea, când valul e-afund
O roată de foc este dorul.

Preref:

Ref:.

Ref:

Strofa I:
Hai să tragem linie
Nu-s formator de opinie
Sau informator pentru gabore
Scot armele din prima linie
La mine-n buncăr
Pun osu’ la muncă
În folosul comunității, nu mi-am vândut sufletul nimănui, n-am ce să răscumpăr
Și Doamne-ajută
Să mă bucur la judecata de după
Azi încă te supăr
Hip-hop în subwoofer
Asta nu educă
E multă dambla… Tra la la, ascultă
La la la, la. P*** mea, n-am venit p-aici să sufăr!
MC toarnă pe goarnă
Mulți din ei dispar în goană
Muzica asta omoară
Suflete, îi lasă fără coloană
Vertebrală, stimabile
Elemente instabile
Ce sporesc mândria, cultivându-și propria imagine
Nu te mai da șmecher, golan
Cu pumnul, buzdugan
Ești tot un șobolan grosolan
Ros de bani și ani
Cu simțurile tocile
Slăbit de ambiții stupide
Cauți trăiri autentice la mințile strălucite
În cuvinte pun emoții-n ce zic
Și m*** simt
Roboții doar pretind
Că unde nu-i suflet nu există instinct
Când plec, nu întreba ce cote ating
Nu încerc să te conving
Zbor deasupra unui cuib de cuci….

Refren X2:
I-aud: Nebune, unde te duci?
Ce poteci apuci?
Pe unde le f**i, mintea treci, nici nu te uiți înapoi…
Și mulți se-ntreabă: nebune, unde te duci?
Nebune, unde te duci? Unde te duci, mă?.

Strofa II:
Azi intru-n pâine, cum s-ar zice, nu produc mălai
Ziua de mâine de-mi dai
Mulțumesc, Tată, e trai pe vatrai
Pâinea asta-i veche, are și flori de mucegai
Cred că trebuie s-o tai
În felii pentru mâncători, ca și Tu împărțeai…
Învață să dai înainte să ceri
Și ce aștepți de la viață, când cauți doar plăceri?
Zi, cum vrei să prosperi?
Chiar de n-ai, învață să dai înainte să ceri
Vezi cum plăceri devin dureri
Și începi să disperi!
Trecutul mă vrea deținut
Tăcut, reținut
Concep linii de ținut
Minte să nu pot fi corupt
În gând
Repet, să mă asigur că mesajul-i bine reținut
Înainte să deschid gura să rag, rabd și ascult
Că doar bufonii fac gălăgie
Paranghelie
Asasini cu simbrie
Și omoară conștiința cu materie cenușie
Sper să prind sfârșitul zilei…
Mâine, cine știe?
Orice ar fi, rămân la datorie
Și las muzica vie!.

Refren X2.

Outro:
Noi suntem morți..
Și totuși, când pornim
Spre lumea voastră – lumea celor vii –
În negrul gol al craniilor reci,
Noi,
Ca și voi,
La fel simțim
Vibrațiile-acelor armonii
Ce-nsuflețesc tăcutele pustii
În care voi ne-ați îngropat pe veci!.
Noi
Mulților ce nu ne-au înțeles
Le vom ierta – căci suntem morți acum.
Iar celor ce pășesc pe-al nostru drum
Le vom fi frați!..
O! fraților, cântați –
Căci noi de-aci din groapă v-ascultăm!..
Cântați frumosul îngropat de-acei
Ce n-au putut să-l reînvieze-n vers,
Cutreierați întregul Univers,
Și-n cântecele voastre îngropați
Toți vechii Zei!

REFREN:
Ca un discipol ce are de învățat,
Fascinat ca un maestru de ce a consolidat,
Obsedat ca un nimeni ce nimic n-a lăsat,
Sunt fascinat de obsesii cărora sunt dedicat.

Strofa 2:
Sunt fascinat de lună, fascinat de stele
De cele adevărate de pe cer, nu de FCSB.
De lumi paralele, de-a fi pentru eternitate
De minți luminate, nu de stafii canonizate
Fascinat de bani, ca să fiu mai exact
Sunt fascinat că lipsa lor nu m-a complexat,
Că niciodată n-am avut bani, dar niciodată nu m-am considerat sărac
E paradoxul vieții mele de care sunt fascinat de alegeri,
De-ar fi lege, a alege între a omorî un câine sau un om fie și rege
Aș cuprinde pumnalul cu sânge rece și lacrimi pe față,
Aș ucide animalul, și-aș lăsa câinele în viața.
Fascinat de cel ce vrea să-mi semene leit
Atunci semene, te-aștept și la prăjit.
Sunt ca apa: incolor, inodor și insipid
Da’ cine gustă din RAPPA nu mai halește nimic!

REFREN:
Ca un discipol ce are de învățat,
Fascinat ca un maestru de ce a consolidat,
Obsedat ca un nimeni ce nimic n-a lăsat,
Sunt fascinat de obsesii cărora sunt dedicat.

Strofa 3:
Sunt obsedat de mic să fiu în mai multe locuri
În același timp și în timp, nu doar pe alocuri.
Azi de printre blocuri, mâine de pe soclul pe care o să fiu în mijlocul Rotondei Scriitorilor din Cișmigiu.
Sunt obsedat de adevăr, de oameni ce nu vor să vadă că știu și simt de unde-și trag seva.
Nu există sfârșit, cum nu există început
Ai fost mințit, nu te-ai născut că s-au f*t*t Adam și Eva.
Obsedat să jignesc făcându-te să crezi că de fapt cu tact complimentez
Nu-ți vreau binele, poți să-l păstrezi
Nu divizez ce-au împărțit destinele
Lasă-mi mie nopțile și tu ia-ți zilele
Sunt obsedat de singurătate
Doar prin ea le retrăiesc pe toate
Ce nu e veșnic nici nu a existat și poate,
De-asta nu sunt obsedat de moarte.

REFREN
Ca un discipol ce are de învățat,
Fascinat ca un maestru de ce a consolidat,
Obsedat ca un nimeni ce nimic n-a lăsat,
Sunt fascinat de obsesii cărora sunt dedicat.

[47]Refren x2
Ca oameni noi vorbim multe lucruri,
Dar prea puțini știu și scriu din adâncuri,
Marea majoritate doarme și-n cosmos
Se-ntâmplă multe stouri și efectul e monstruos.

Dragonu 47:
Mă cheamă 47 de la sechele am ajuns pe somnifere,
Fute-m-aș în ele,
Dorința de putere combinată cu durere
Naște paradoxul fals că fericirea e plăcere.
Timpu-i rutină sublimă, există, partea tristă e
Că-i doar o repetiție sinistră
Și odată ce persistă apare blocajul
Nu pot să explic mă limitează limbajul.
Nu-s filosof mi se pare mai degrabă
Că sunt altă conștiință care-și caută de treabă
Afirmă și neagă, e albă sau neagră
Dualitatea asta-i cam bolnavă mă seacă
Acuma zic de Dumnezeu sau de matrice
Ca un organism perfect, etern, spiralat, ferm
Echilibru suprem și tot ce suntem
Tot ce trăim și tot ce vedem.

[47]Refren x2
Ca oameni noi vorbim multe lucruri,
Dar prea puțini știu și scriu din adâncuri,
Marea majoritate doarme și-n cosmos
Se-ntâmplă multe stouri și efectul e monstruos.