Ion Brad – Grotesca

Luna ca un țap bicornVrea fereastra să mi-o spargă.Mă îndeamnă să mă-ntornDupă ea în lumea largă.Blândă mai era cândva,Astăzi stă să mă împungă,Parcă s-o omor aș vrea,Stele să înclin în dungă.Ea care-a-ncântat poeții,Adorata lor fecioară,Îi confundă cu proclețiiȘi-amăgindu-i, îi omoară.Fără ei rămâne slutăLumea, văduvă bătrână.Lună, vino și te mutăPe pământ, vreo săptămână.Poate Domnul milă areSă … Citește mai mult

Nicolas Guillen – Moarte

În ce culoare-mbrăcatăe Moartea, eu, vai, nu pot știși nu știu de ști-voi vreodată!Mână osoasă și coasă,coasă cu sclipete vii,pe-un vârf de tulpină, sticloasă?Basme de spus la copii,medieval terorism,să șantajezi pe cei vii!Eu voi intra-n noaptea mareca fiara obscură, fățiș,care, când Moartea apare,se duce, și-n negrul hățiș,calm trupul și sufletu-și lasă.