Versuri corectate și adnotate
Dormi, nici zorii doarăNu-și arată fața;Stele ce-or să moarăLăcrămează ceața.Semn cocoșii dat-au,Lung, a treia dată,Clopote în sat auPrins domol să bată.Pe la margini arePerna locul rece,Trece dulce boareVârf de tei s-aplece.
Cântă adevărul în întuneric,în vârf de tei, în mijlocul inimii.Soarele, zicea el, se va coaceîn vârf de tei, în mijlocul inimiidacă-l vor ilumina ochii.Ne-am bătut joc de cântec,am înhățat, am legat adevărulși l-am înjunghiat aici, sub tei.Ochii erau îndreptațiafara-n cellalt întunericși nu văzură nimic.Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
Tei înflorit în mijlocul inimii,sub tei îngropată-o căldare,în căldare doisprezece nori,în nori soarele tânăr.Am săpat prin inimă după căldare,am dezgropat cei doisprezece nori.Căldarea a fugit cu soarele,dintr-o adâncime-n alta.Am holbat ochii la ultima adâncime,mai adâncă decât propria noastră viață.Am renunțat să mai săpăm.Am tăiat teiul să ne-ncălzim.Ne-nțepenise inima, de frig.
Semirotundul arc de poartă,Măguri, câmpii, lanuri, păduri,Casa povestea parcă poartă,Parcul cu umbre-n fundături.Tei groși de câteva cuprinderiUnul în altul se-mpletescAniversând cu-așa deprinderiSecole două de când cresc.O cupolă închid și-ndoaiePe lângă straturile-n floriPe care drepte le-ntretaieCărări întinse ca pe sfori.Sub tei ca și în subteranăLumină nu e nici de-un felDoar cheamă parcă din prihanăIeșirea dalbă din … Citește mai mult