teatru antic – Versuri.pro

Ion Pillat - Epidaur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

— Teatrul antic —
Pe cer se perindă lin nourii şi
Azurul adânc, spălat de lumină.
Pe trepte se-așază tăcute, pe rând,
Când umbră, când rază senină.
Pădurea în juru-mi și-adună și ea
Un fraged obraz de ramură verde.
Și trunchiul, și mușchiul, și frunză privesc,
Doar veacul privirea își pierde.
Eschile, Sofocle, aici nu s-au stins
Și glasul le tremură-n aer —
Și mierlele fluieră coruri de mult
Și vântul, străvechiul lor vaier.
Teatrul pustiu e umplut azi de zei
Cu trup străveziu de vecie.
În piatră, în plantă și-n pieptu-mi la fel
Fierbintele suflu adie.

Konstantinos Kavafis - Spectator Nemulțumit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

„Plec. Plec îndată. Deloc nu mă atrage.
Victima dezgustului și-a plictiselii nu îndur să fiu”.
„Rămâi un pic, de dragul lui Menandru. Păcat
să fii într-atât păgubit!” „Insulți, nesocotitule.
Menandru să fie aceste vorbulițe,
stihuri grosolane și rima puerilă?
Lasă-mă să părăsesc pe dată teatrul
și liniștit să-mi văd de ale mele.
Aerul Romei parcă ți-a luat mințile.
În loc să critici, lauzi ca un laș,
aplaudând pe barbar – cum l-o fi chemând?.
Gavretius? Terentius? – cel care n-a excelat
decât în atelana latinilor!
Va putea el vreodată atinge gloria lui Menandru al nostru?”

Konstantinos Kavafis - Teatru Din Sidon (A. 400 D. Hr.)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt de familie bună –
și-n plus, seducător,
îndrăgostit de teatru,
știu să mă fac plăcut,
scriu uneori
în greacă
versuri foarte-îndrăznețe
și-apoi le răspândesc
într-ascuns, se-nțelege.
– O, Zei, să nu le afle
oamenii-n haine sumbre
ce predică morală! –
Versuri de voluptate
care-ndeamnă
la dragostea aceea sterilă,
reprobată.