Versuri corectate și adnotate
La țărmul mării valurile-aducTrupuri de scoici ucise și de algeCă soarele în flăcări coboară în amurgȘi pescăruși țipă printre catargeȘiruri de pași tăcuți marea-ncet a ștersSperanțe pe nisipul ars de soareO ultimă amintire, o umbră pe nisipDeși valul a șters-o, încă doare. Refren:Și-mi amintesc de veri promiseCând ne făceam atâtea viseSărutul tău de gust amar … Citește mai mult
Pe țărmul mării, o fatăOfta cu foc nespus.Era adânc mișcatăDe soarele-n apus.Duduie, hai, zâmbește,Că gluma s-a-nvechit:În față-ți asfințeșteÎn spate-a răsărit.
Stă-n tăcere țărmul măriiȘi se lasă-adânca noapte.Luna iese dintre nouri,Vânturile-și spun în șoapte:„E hai-hui bărbatu-acela?Sau e-ndrăgostit de-o fată?Ba e trist și ba e vesel,Trist și vesel totodată.”Râde luna. După-aceeaCu glas tare se socoate:„E hai-hui și-ndrăgostit e,Și-i poet pe lângă toate.”
Fiecare își are frumoasa lui singurătateșopârla, fluturele, lăcusta și lupulîși au frumoasa lor singurătatedrumețul, creanga și piatrași fulgul de zăpadă și-o are.lăudată fie și singurătateacelui care plânge pe țărmul măriiși zadarnic așteaptă în ceațărevenirea acelei melodii
Călătoria se sfârșește-aci:în grijile meschine ce împartsufletul ce nu știe să mai strige.Minutele-s egale acum și fixeca învârtirile de roată ale pompei.O-nvârtitură: un șuvoi cu muget.Alta, o altă apă, un scârțâit.Drumul sfârșește pe această plajăpe care-o-ncearcă harnic și-ncet fluxul.Doar fumul leneș mai dezvăluiețărmul de mare-ntrețesut în scoicide lenta briză: și doar rar de-aparepe marea ca … Citește mai mult
La țărmul mării.Prieteni, bună seara, sub clar de lună spunSub vântul care plânge trecând prin codrul brunCa nişte unde care, lovindu-se, se spargŞi sub uşoara briză ce trestia o-nclinăUn călător visează şi-n visuri se alinăŞi-ascultă glăsuirea talazului din larg.Pe-acest pescar noptatec pe stânca sumbră-l vădCum îşi îndreaptă ochii spre al cerului prăpădŞi-n timp ce-a lui … Citește mai mult