Florența Albu – Țărm Cu Totemuri
Aud, prin zid, cutremurarea mării.Se-ntorc în aer oameni fără trup,surâsuri amintind prezențeși din nisip, de-a lungul țărmuluirăsarcapete-măști, ochi mari deschiși,totemuri arse-n lună,cu fața către mare,de parcă-așteaptă-ntoarceriori plecări; de parcă-așteaptă –Doamne, și trebuie să trecde-a lungul țărmuluiși să le întorc spre mine fața!.