tanguire

Paul Verlaine – Ariete Uitate (I)

de

Vântul în câmpieÎşi ţine răsuflarea.–Este tandra lâncezeală,‘Ndrăgostita oboseală,Toţi fiorii din pădureCu îmbrăţişări bolnave,Corul vocilor firave,Printre ramurile sure.O, plăpândul freamăt rece!Ciripind, şoptind, el treceCa strigarea cea plăcutăCe iarba, mişcând, o scoate.Va spune-al pietrelor toateZbucium, sub apa tăcută.Sufletul tânguitor,În plânsul adormitor,E al nostru, aşa-i oare?E al meu, e şi al tău,Răspândind umilul săuChin, prin calda serii boare.

Ion Vinea – Tânguirea Lui Azor

de

De-ai fi fost crudă numai şi vicleană,ţi-aş fi şi astăzi câine credincios,pândind câte-o privire, câte-un os,în umbra ta, din mila suverană.Ca să-ţi desfeţi stăpânul nemilosla rândul tău şi tu o mică pradă,mi te-ai jurat, m-ai pus să fac frumos,să trec prin cerc, să merg ca la paradă,sub ochii lui, – cu-o tinichea de coadă.Azi vorba … Citește mai mult