Georg Trakl – Vânt, Voce Albă Șoptind la Tâmpla Celui Beat (A 2-a Variantă)
Vânt, voce albă, șoptind la tâmpla celui beat;Putrezită potecă. Lungi dangăte de vecernie se scufundaseră-n mâlul iazuluiȘi deasupra se-nclină galbenele flori ale toamnei, cu chipuri buimace fâlfâieLiliecii.Patrie! Munți roz crepusculari! Puritate! Pace!Strigătul vulturului! Singuratic se-ntunecă cerul,Măreț, la marginea codrului scapătă creștetul alb.Noaptea se-nalță din hăuri întunecoase.Trezindu-se, copilăroasele flori-ale-soarelui flutură-n jurul celui ce doarme.