Versuri corectate și adnotate
Fată mare cu tulpan,Ce-ai găsit la zeul PanDe te-ai dus cu el pe susFără nimeni să-ţi fi spus,Fără nimeni să-ţi fi datMai firesc sau mai ciudatDe-nţeles că-i dreptul tăuSă te-arunci orbeşte-n tăuDar să nu păţeşti nimic,Fată mare cu trup mic,Şi necopt şi neatins?Vatra-i rece, focu-i stins!
Nu te poți rupe în două, ci numai în trei,nu ocolirea, ci ruptura închideTriunghiul, vă zic dragii mei,e izbăvirea unei oglinde.Astfel se termină viața meavăzută cu ochiisteaua și calul, glonțul și peștele,iarba încă nepăscută.
Sufletul meu de copilMă poartă din aprilÎn aprilPe brațele Afroditei, don Mil.Cântecul, niciodată umil,Moare-mi-lÎntre pietrele din moară-azilCe macină creierul florii, gracil.
Unde-o fi trandafirul care-n mâna taîmparte din belșug, fără să știe, tainicele-i daruri?Nu de culoare-i vorba, fiindcă floarea-i oarbă,nici de mireasma cu bun miros ce nu dispare,nici de greutatea unei petale.Toate acesteasunt doar ecouri palide, pierdute.Adevăratul trandafir e undeva departe.Poate fi un stâlp sau o bătăliesau un firmament de îngeri sau o lumenesfârșită, tainică și … Citește mai mult