Supernatural – Versuri.pro

Marin Sorescu - Cercul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cercul.
Mergeam pe drum. Era luna, așa, toamna.
Și mă ajunge din urmă și trece pe lângă mine
Un cerc.
O tuturigă mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat în urmă: I-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturiga
Nimeni..
Și, la urmă, cine să-l azvârle,
Că era mare și greu – ca o șină de roată
de car.
Mă uit înainte; cercul își vedea de cale.
Se-nvârtea repede, repede și făcea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calota, de la deal
– Îl văzusi, mă?
– Îl văzui. Și începe să se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scăpat,
Numai Spânu mai are butii de vin așa de mari,
Pleca și se vărsa puțină..
Ne miram noi așa și ne dăm cu părerea,
Asta al lui Calota se făcuse alb, îl cam
speriase.
Drăcovenia,
Și mai apare și Gligorie.
– Îl văzusi, mă?
– Nu-l văzui. Ce să văd?
– Cercul?
– Care cerc?
Ghita al lui Calota s-a aplecat și i-a arătat
Urma în țărână. Lăsase o urmă ca de roată
de car.
-E, câte urme de roți nu sunt pe drum!.
Cercul a trecut, așa, valantoace, prin tot
satul.
Unii îl vedeau, alții nu.
Așa, cam din trei, pe lângă care trecea,
Doi îl vedeau, unul nu..
Stând noi așa, auzim iar Vuuuu – vuu! Uuu!
Uuu!
Cam cum face o vuvă mare..
Și vedem nori de praf..
– Dați-vă la o parte, că vine.. Se-ntoarce..
Venea cercul de la deal, parcă se înroșise puțin
De-atâta alergat, de-atâta inspecție în
Comuna Bulzești..
Venea dinspre Prădătorul, trecuse parcă
prin Frățila
L-am apucat de mână pe Gligorie:
– Îl vezi, mă?
– Ce să văd?
– Cercul
– Care cerc?
– Ăsta de trece acum pe lângă noi?
Tu n-auzi că se cutremură pământul, vuiește,
scoate praf..
– Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu văd nimic.
Cercul s-a apropiat.. i-am luat seama: să fi zis
Că e roată de cabrioletă? nu, că n-avea spițe..
Și prea lumina.. E așa ca o aureolă de sfânt..
Ca și când capul vreunui sfânt s-ar fi rostogolit
în praf
Și aureola lui îl poartă ca o șină..
Și-l îmbracă în strălucire..
Mergea vâjâind.. Și se-nfierbântase de-atâta
învârtit,
Scotea scântei, când se atingea de câte
o piatră.
Prin Seculești, acum era aici la Gura Racului
și precis
Voia să meargă, și-n Nățărai la vale..
M-am dat mai aproape și i-am simțit damful:
mirosea a
Rotund perfect. A geometrie.. a spumă
de geometrie,
Adică esența esențelor..
Am căzut în genunchi,
Așa de ușor și de delicat atingea pământul
Plin de gloduri, al satului.
Ba, calcă prin Bulzești, parc-ar fi mers
Pe lună, tu-i mama masii!
Mă trecuseră fiorii și aproape să-mi dea
lacrimile
De atâta cinste și minune.
– E, acum îl văzusi? L-am mai întrebat o dată
Pe Gligorie, care-și scotea pământul
de sub unghii
Cu un chibrit.
– Ce să văd?
– Cercul.
– Care cerc?
– Atunci.. du-te unde plecasi, ba orbetule!
Că eu n-am ce discuta cu ăștia, care nu văd
decât
Ce le arată muierea!
– Hai, mă, îl trag pe-al lui Calota..
Avusei noroc mare cu tine,
Că fusesi aici.. că altfel,
Ne-ar fi povestit cercul în toată lumea,
Ce orbeți sunt în comuna asta.
Povestea cu cercul de foc, venit în inspecție
A circulat mult la noi, din gură în gură.
N-a reușit s-o stingă nici războiul al doilea,
Abia mai târziu, cu prefacerile, a trecut
pe planul doi.
Și, până la urmă, au biruit ai care nu-l
văzuseră.

Martolea - Joimărițele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dar el pe cărare s-o luat,
Când a fost la miez de cale,
De cale și cărare,
S-a tâlnit cu omu,
Ca șchiopu,
Cu barba cât cotu,
Acolo s-a tâlnit dracu
Cu drăcoaicele,
Moroii cu moroaicele,
Diochii cu dioaicele,
Strigoii cu strigoaicele,
Fărmăcătorii cu fărmăcătoare,
Pocitori cu pocitoare,
Bărbați și muieri,
Fete și văduve,
Și cum s-a tâlnit,
Și cum l-a zărit,
L-a și secerat
Și l-a săgetat,
Sângele i-a băut,
Bun de nemică l-a făcut,
Carnea i-a mâncat,
Puterea i-a luat,
Ceasuri de moarte i-a dat.

Martolea - Nouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și-a luat-o pe cale,
Pe cărare.
Când a fost la miez de miez de cale,
L-au întâlnit,
L-au întâmpinat,
Nouă urcoi, nouă urcoaie,
Nouă moroi, nouă moroaie,
Nouă strigoi, nouă strigoaie,
Nouă diavoli, nouă diavoloaie,
Nouă lei, nouă leoaice,
Nouă pocitori, nouă pocitoare,
Nouă ursitori, nouă ursitoare,
Nouă făcători, nouă făcătoare,
Nouă mârâtori, nouă mârâtoare,
Nouă mâncători, nouă mâncătoare,
Nouă zâni
De la nouă stâni,
Nouă vânturi de vânt
De pe pământ.
Toate s-au strâns și s-au adunat,
Și pe pat de moarte l-au lăsat.

Cezar Bolliac - Zburătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„De ce slăbești, copilă?
De ce-ai îngălbenit?
De ce de joc ți-e silă
Și-atât te-ai ofilit?
Te știu de vorbitoare,
La danțuri tu-ncepeai,
Și noaptea-n șezătoare
Pe toate le-ntreceai.
De ce d-a ta cosiță
Acum tu nu-ngrijești?
Spune-mi, spune-mi fetiță,
Ce ai de pătimești?
Ce, tată-tău te bate?
Îl știu a te iubi.
Au va în alte sate
A te căsători?
Ce-s buzele-ți pârlite
Și pieptul tău rotat
De pete-nvinețite?
Stăi: cine te-a mușcat?
De ce plângi, copiliță?
Dorești vr’un călător?
O, ce păcat! Fetiță,
Eu cred c-ai zburător!”.
„Așa e, vecinică;
Așa gândesc și eu.
Un june… Oh! mi-e frică! …
Îl văz în somnul meu.
M-apucă, mă trudește,
Și eu cu el mă joc;
Mă strânge, mă ciupește,
Mă mușcă plin de foc.
Pe pieptul meu s-apasă
Și eu de gât l-apuc,
Dar ziua când să iasă,
El piere ca năluc.”

Petrica Matu-Stoian - De-O Lună și Mai Bine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De-o lună și mai bine
Nu știu, Doamne, ce-i cu mine {bis}.

Refren:
Că nu-i nici boală, nici durere
O fi patimile mele {bis}.

M-am dus la un vrăjitor
Și mi-a zis că am să mor {bis}.

Refren:
Dacă mai stăteam o noapte
Mă duceam singur la moarte
De-o fi pus blestem pe mine
Cât trăiesc nu știe nimeni.

Vrăjitor, mai vrăjitor
Dezleagă-mă să nu mor {bis}.

Refren:
Dezleagă-mă de blestem
Că de moarte eu mă tem {bis}.

Dacă mai stăteai o noapte
Te duceai singur la moarte {bis}.

Refren:
Am iubit și-am lăsat
Și-am făcut mare păcat
Am iubit și-am părăsit
Dumnezeu m-a pedepsit

Tudor Arghezi - Priveghere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu-nchide ochii, nu adormi.
Ceasul e pe-aproape, pe-aci.
Trebuie să treacă. Poate cam pe la toacă,
Poate cam între vecernii și utrenii,
Cam după amurgul cu mirodenii.
Pe la greieriș,
Când își ivește în papuri, furiș,
Luna creastă. Cam pe vremea ăsta.
Ia seamă bine. Ceasul o singură dată vine.
Bagă de seamă.
Nu tăcea dacă auzi că te cheamă.
Spune-i ceasului:
-,,Ți-am auzit aripa de se
Câtă-ți de drum”.
Vezi ușile să-ți fie încuiate.
Ferestrele ferecate
Și poarta de la ogradă.
Că or să vie grămada
Și sfintele femei,
Care se vor înălța din călcâie câteștrei.
Cu făclii de ceară
Până la geamuri, ca să ceară
Trupul tău adormit.
Strigă: -,„Nu-i adevărat!
Nu sunt răstignit!
Dovadă palmele și tălpile inele”.
Și pune câinii pe ele.

Antonio Machado - Prin Fereastra Ovală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prin fereastra ovală
cucuveaua intră în catedrală.
Sfântul Cristofor
voi s-o gonească
văzând-o cum bea
ulei din lampa
Sfintei Maria.
Spuse Fecioara:
– Las-o,
Sfinte Cristofor.

Ady Endre - În Fața Cu Liniște-Prinț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sub Lună mă plimb în pădure,
Cu dinți clănțăind fluier.
În urmă e cât o stivă
Liniște-Prinț,
Dacă mă întorc, vai mie.
Oh, vai de mine dacă tac,
Sau în Lună sus aș privi:
Un țipăt, o trosneală.
Liniște-Prinț
Ar păși prelung și m-ar strivi.