Strofa 1:
Oricine se naște nu cunoaște ce îl paște de la moașe pân’ la moaște
Și cine se trezește bănuiește că „Doamne ferește” de rostește – liniștea sporește.
Plini de bănuieli și iluzii
Plini de socoteli și aluzii
Plini de îndoieli
Plini de „Nu mai vreau” și „Hai, lasă”
Plini de „Nu mai dau” și „Nu-mi pasă”
Plini de răfuieli
Și plini de plinătate de sine
Deși plini de citate creștine
Peste tot
Lipsă de comunicare
Și de indentificare
Peste tot
Într-un târziu, într-un totul,
Numai în sicriu, numai mortul
Numai el senin
Invidiem răposatul,
Dar vedem cum plânge tot satul
Și ne revenim.
Suntem toți un plagiat
Foarte ieftin imprimat
Care cată judecat,
Dar nu are avocat
Prins între acte blocat
Și greu de justificat
Ușor de manipulat
Luat dintr-un aluat
Neplămădit și uscat
Suflet – Plămadă – Păcat.

Refren 2:
Sunt atom – Mă aflu-n fiecare om
Sunt Homer – Eu scriu și nu am cum să pier
Sunt un pix – Eu scriu dacă sunt plin și fix
Sunt traseu – Un drum accidentat mereu.

Strofa 2:
Plini de patimă îmbrăcăm
Spini și patinăm sau arăm
Printre datina ce-o păstrăm
Dinte pentru dinte fără de minte.
Față-n față noi ne mințim
Viața-n piață noi travestim
Greață, mațe noi toți iubim
Frumosul va salva lumea
Frumosul va salva lumea, dar lumea nu vrea nici frumos.
În loc de citire și întipărirea părerilor bune părem
Repulsia pulsului, suflului, viului, vinului locul predăm.

Bridge:
Cine oare poate spune,
Oare soarele apune
Că așa-i făcut anume,
Sau nu are loc în lume?
Adormită în tăciune
Soarele-ar vrea un alt nume
Să lumineze-altă lume
Și să ne uite pe noi
Să-și ia căldura-napoi
Să-și ia-napoi curcubeul
Altora să fie zeul
Nouă să ne facă felul.

Refren 3:
Sunt un veac – O sută de ani fără leac
Sunt un mac – Am viața lungă cât un ac
Sunt ateu – Cred că nu cred în Dumnezeu
Sunt fior- Odată ce mă simți – eu mor.

Refren 1:
Sunt la fund și cred că n-am nimic s-ascund
Sunt un trup – Din mine zilele se rup
Sunt la fel ca tine și nu mă înșel
Sunt inel – O viață mă rotesc în el