Spiridon Voinescu – Suflet Călător
Pe furiș s-a dus, sufletul, să moarăprecum elefanții, într-un colț de cer;râul se întoarce din aval de moară,să înnoate-i visul copleșit de ger,mă întorc, în gânduri, spre copilărietineri văd părinții, fratele; tresalt,râul forfotește către brutăriespre izvor de munte, spre meleag înalt,retrăiesc imagini, frageda pruncie,primii ani, mirosuri, Sărbători de Paște;tata iar citește și, spre ziuă, scrie,mama … Citește mai mult