Joan Maragall – Vaca Oarbă

Tot dând cu capul într-un trunchi și altul,se-ndreaptă instinctiv spre adăpătoare,ea, vaca singură. E oarbă.C-o piatră azvârlită veninosrândașul i-a golit un ochi. Pe celălalto pânză i s-a pus. E oarbă vaca.La adăpat se duce ca odinioară,dar nu cu mersul ferm din alte dăținici cu suratele ei, nu: singură se duce.Pe coaste, și în râpe, și … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Stă Singuratec

Stă singuratec câinele.De pazăNu știe cui, pe la amiază:Fântânii rupte, spânului uscat.Drumului, cerului, omului?A tremurat.Gerul îi ustură urechile, l***,Nevinovat, neîndurat și degeaba.Carnea, vlagă, zgârciul, pe de-a-ncetulI le-a mâncat și mistuit scheletul.Barba aspră i-a crescut, zbârlită.Vocea scrâșnește isprăvită.Și-a purtat, ocărâte, oaselePeIa toate ușile și casele.Îl chem și nu înțelege:Nu mai poate să se dezlege.Dar ochii lui, … Citește mai mult