Anghel Dumbrăveanu – Cântecul Sturzului

Ce amurg, femeia mea, ce amurg sidefiu,Și marea ce singură își macină-ntrebările goale,Și pescărușii târzii, și pinii neliniștiți, ce nestatornici,Și nisipul care umblă cu vântul,Umblă palid și se strânge în jurul sălciilor scunde.Nicio corabie nu se vede, nicio corabie,Și niciun val nu pleacă în larg,Ci toate caută răspunsul pe care nu-l vor primi niciodată.Niciun val … Citește mai mult

Walt Whitman – Pe Când Înflorea Liliacul – 4

În taina tufișului des,O pasăre sfioasă face triluri.Sturzul solitar,În pustnicia lui, departe de lume,Își cântă cântecul său.Cântec țâșnind dintr-un gâtlej sângerând,Cântec de viață spărgând poarta morții (pentru căștiu, frate iubit,Că de n-ai fi lăsat să cânți, ai muri).