Daniel Vişan-Dimitriu – Stropul Stropilor de Nor
Alintând copacii, gândul meu se lasăMoale ca o umbră într-o reverieSau ca stropul unic dintr-o ploaie deasăCare se întoarce-n nor, pe veci să-i fie.El nu știe legea norilor, nu știeCum apar, cum pleacă alungați de vânturi,Nu-și imaginează vremea ce-o să fie…El visează-o lume, plină-n cer, de cânturi.Fulgerul să-i fie joc de artificii,Tunetele – tobe-n ample … Citește mai mult